ro 
Cu siguranţă, partidele serioase au început deja să se pregătească temeinic de alegerile parlamentare din data de 24 februarie 2019, iar pregătirile vizează inclusiv şi elaborarea ofertelor electorale. Formaţiunile ce-şi pot permite acest lux, îşi elaborează ofertele pornind de la datele sociologice de uz intern, pe care le colectează din sondajele efectuate la comanda lor, iar partidele cu posibilităţi mai modeste merg pe aşa-numita variantă intuitivă, încercând să ghicească cam ce aşteptări are electoratul. În scrutinele precedente, ofertele electorale erau în mare parte asemănătoare în ceea ce ţinea de domeniul social. Toţi promiteau noi locuri de muncă, salarii decente, condiţii bune de lucru, pensii şi indemnizaţii onorabile etc. În alegerile din acest an însă unii concurenţi electorali riscă să facă o mare greşeală, dacă vor merge pe promisiunile devenite deja tradiţionale pentru politicul moldovenesc.
Astfel, vor greşi rău de tot partidele care vor promite locuri de muncă. În ultimii ani, situaţia la acest capitol s-a schimbat radical. Urmare a exodului masiv (zilnic, 106 oameni pleacă din Moldova pentru totdeauna), se resimte un deficit acut de forţă de muncă. Şi nu e vorba de salarii mici, căci în aceeaşi situaţie sunt o mulţime de întreprinderi care oferă salarii comparabile cu cele de care beneficiază în Rusia sau în ţările UE moldovenii ce muncesc acolo. Anunţurile despre ofertele de muncă ale unor cunoscute întreprinderi autohtone, dar şi a unor mari investitori străini, ce-şi desfăşoară activitatea în zonele economice libere, răsună mai des decât spoturile tradiţionale ce promovează servicii sau produse. Astăzi, nu veţi găsi domeniu al economiei naţionale în care să nu se resimtă deficitul de forţă de muncă – de la agricultură până la sectorul micilor întreprinderi ce prestează servicii sau comercializează produse. Numărul celor ce muncesc şi plătesc impozite, potrivit unor date, a scăzut până la jumătate de milion şi aceasta e o catastrofă, dacă luăm în calcul faptul că numărul pensionarilor este de circa 700 mii. La un pensionar, în mod normal, ar trebui să-i revină minimum trei persoane ce muncesc şi achită impozite, iar la noi raportul nu e de nici 1 la 1.
În aceste condiţii, nu are sens să promiţi pensii decente, pentru că ele nu au cum să fie plătite; nu are sens să promiţi noi locuri de muncă, căci şi cele existente nu are cine le ocupa; nu are sens să promiţi salarii decente de vreme ce se oferă deja salarii comparabile cu cele primite de moldoveni peste hotare şi prea puţini par interesaţi de ele; nu are sens să vorbeşti despre noi pieţe de desfacere, căci nu are cine produce ca să extinzi exporturile; nu are sens să vorbeşti despre atragerea investiţiilor, căci nimeni nu va veni aici, ştiind că e deficit de forţă de muncă etc.
Nu ştiu cum alţii, dar eu voi trata cu mult scepticism ofertele electorale care vor conţine doar astfel de promisiuni. În schimb, voi trata cu maximă atenţie ofertele electorale ce se vor referi la principala problemă a Moldovei – depopularea, exodul masiv al moldovenilor. Dacă vom soluţiona această problemă, toate celelalte vor deveni cât se poate de realizabile. Până atunci însă toate promisiunile social-economice ale concurenţilor electorali, pentru mine personal, vor doar beletristică şi nimic nai mult.