Tudor Tomozei

Se apropie alegerile parlamentare ordinare din 24 februarie 2019. După cum am înțeles, din declarațiile guvernării PDM, în timpul rămas pînă la alegeri, nu vor fi făcute schimbările care se cer în Codul electoral al Republicii Moldava. Astfel, rămâne să ne macine și în viitor sistemul de subjugare a vieții politice de către magistratură. În același timp, nu va fi schimbat nici sistemul electoral mixt, adoptat (sau, poate, adaptat…) pentru aceste alegeri parlamentare, sistem care a fost aspru criticat atât de diverse forțe politice din țară, cît și de instituțiile politice internaționale.

Și totuși, chiar și în aceste condiții de indiferență totală a guvernării PDM față de o problemă atât de importantă pentru viitorul Republicii Moldava, cum sunt alegerile parlamentare, noi am decis să scoatem în evidență, încă o dată, cîteva subiecte care țin de necesitatea modificării sistemul electoral mixt, subiecte pe care le-am analizat prin prisma recomandărilor politologice.

Mai întâi, găsim de cuviință să menționăm faptul că, în ultimii aproape 30 de ani, Republica Moldova a experimentat ambele sisteme electorale, adică majoritar și proporțional, care au determinat, în mare parte, dezvoltarea și evoluția sa politică, economică și socială. Constatăm că atât sistemul electoral majoritar, cît și sistemul reprezentării proporționale au generat, pe parcursul anilor, numeroase probleme de reprezentativitate și guvernabilitate, care s-au transformat, în timp, în adevărate crize politice. Ba chiar mai mult decât atât, în Republica Moldova, în ultimii ani, a fost instaurat un regim politic autoritar, iar după alegerile locale din Chișinău – un regim de dictatură.

Pornind de la această constatare, vom sublinia că conținutul și forma unui anumit sistem electoral într-un regim democratic sunt influențate de o multitudine de factori, cum ar fi: sistemul de partide politice (monopartitism, bipartitism sau multipartitism);  structura parlamentului (unicameral sau bicameral); tipul de democrație (directă, reprezentativă sau consociativă); caracterul relațiilor dintre puterea legislativă și puterea executivă; formula electorală (majoritate simplă sau majoritate absolută, proporțională pe liste sau semiproporțională);  natura contradicțiilor din cadrul sistemului federal sau unitar al statului; raportul dintre sistemul centralizat al puterii și sistemul de decentralizare; natura raportului dintre suveranitatea majorității și drepturile minorității politice etc.

Doar ținând seama de corelația dintre toți acești factori, poate fi construit un sistem electoral bine echilibrat, în stare a contribui la transformarea democrației dintr-un ideal într-o realitate.

În ceea ce privește Republica Moldova, forțele politice de la guvernare, fără a avea în vedere această corelație, fără a avea în vedere unele condiții politice, sociale și instituționale, fără a avea în vedere recomandările Comisiei de la Veneția, fără a avea în vedere necesitatea participării tuturor forțelor politice la scrierea regulilor scrutinului electoral, au creat actualul sistem electoral mixt, care este, de fapt, un mutant de tip moldovenesc, care a ieșit din unirea arbitrară și anormală a unor elemente din ambele sisteme electorale, cel majoritar și cel proporțional. Această uniune nefirească, lipsită de un fundament științific, nu va rezolva problemele de bază din viața politică, ci va îngheța, pentru un timp îndelungat, dezvoltarea în creștere și în autenticitate a regimului democratic.

De ce? Deoarece nu au fost luate în seamă, la elaborarea actualului sistem electoral mixt, următoarele principii fundamentale:

– suveranitatea națională aparține poporului, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative (Constituția Republicii Moldava, art. 2, alin. 1);

– nici un partid nu poate exercita puterea de stat în nume propriu (Constituția Republicii Moldava, art. 2, alin. 2);

– voința poporului constituie baza puterii de stat (Constituția Republicii Moldava, art. 38, alin. 1).

Totodată, nu s-a ținut seama nici de faptul că sistemul electoral majoritar este folosit cu eficacitate politică și socială numai în țările care au un sistem bipartid bine consolidat (SUA – republicanii și democrații sau Anglia – laburiștii și conservatorii), cât și o structură parlamentară bicamerală. Nu este întâmplător. Politologul Maurice Duverger afirmă că sistemul electoral majoritar favorizează numai sistemele bipartide și că acest concept trebuie să fie privit de forțele politice drept ,,o adevărată  lege sociologică”. În statele care au un sistem bipartid bine consolidat, candidatul obține de la început mandatul de deputat cu 50 procente plus unu din numărul participanților la scrutinul electoral.

Vom sublinia că, în Republica Moldova, sistemul majoritar este propus pentru alegerea unui parlament unicameral într-un sistem politic multipartid (aproape 40 de partide politice). Deci, în Republica Moldova, avem o altă realitate politică, socială și instituțională. Cu sistemul majoritar propus, pentru 51 de locuri în parlament, se poate obține mandatul de deputat chiar daca candidatul obține 25-30 procente din numărul participanților la scrutinul electoral. Pentru o democrație reprezentativă, este o situație absurdă și periculoasă, deoarece sânt lăsate fără reprezentare aproape 70 de procente din electoratul cuprins de circumscripție. De la început, apare problema legitimității parlamentului drept organ reprezentativ al cetățenilor. Problema poate fi rezolvata doar daca este organizat al doilea tur de scrutin electoral (Franța), fapt trecut cu vederea de legiuitorul din Republica Moldova.

Remarcam și faptul că, prin sistemul reprezentării proporționale pe circumscripție națională, după modelul moldovenesc, se încearcă, din nou, a aduce, în parlament, oligarhi și persoane care au nu sprijinul direct al alegatorilor, ci sprijinul liderilor partidelor politice. Acest sistem creează iarăși condițiile în care deputații n-au nici o legătura directa cu electoratul, iar electoratul nu își cunoaște reprezentanții. Alegerile sunt transformate într-un joc virtual între partidele politice și cetățeni, fiind ascuns sub masca sufragiului universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Pe de altă parte, circumscripțiile uninominale au fost create în mod arbitrar, fără a ține seama de un element fundamental – organizarea administrativ-teritorială, care este, de fapt, piatra de temelie a vieții cotidiene politice, sociale și economice. Comisia Națională a împărțit, fără nici un criteriu logic, politic și social, teritoriul țării în 48 de circumscripții, pentru a constitui circumscripții uninominale permanente. O analiză mai profundă ar demonstra că circumscripțiile electorale contravin, așa cum sunt constituite, legislației în vigoare (Codul electoral, art. 28, alin. 1). Astfel, am putea să ne trezim într-o zi cu un parlament ales nelegitim.

O problemă destul de complexă și de mare însemnătate este și cea a locului și rolului diasporei în procesul electoral.

Este cunoscut faptul că aproape 800 de mii de potențiali alegatori se află peste hotarele țării. Acești cetățeni sunt, după cum au demonstrat alegerile precedente, abandonați de către stat în ceea ce privește asigurarea unui drept fundamental, cum este dreptul la vot și dreptul de a fi ales. Nici de această dată, nu au fost luate măsuri eficace, pentru a rezolva problemele care s-au acumulat de mai mult timp.

Date fiind aceste probleme, ca și multe altele de ordin conceptual, juridic și organizațional, alegerile din februarie 2019 vor aduce o nouă farsă și dezamăgire în sântul alegatorilor, în timp ce democrația va rămâne și de acum încolo departe de hotarele Republicii Moldava.