Nicolae Negru

Datele ultimelor sondaje sociologice arată că PD va supraviețui, nu va fi măturat de pe scena politică, după cum prorocesc de câțiva ani liderii PPDA. Încet, dar sigur PD câștigă teren electoral, numărul celor care intenționează să-i voteze pe democrați în viitoarele alegeri parlamentare e în creștere. Și cu cât mai mult câștigă PD, cu atât mai puțin le revine celorlalte partide „autentic proeuropene”.

Conform datelor Barometrului Opiniei Publice, peste 53 la sută din respondenți au declarat că nu au încredere în niciun lider politic. Dezamăgirea majorității cetățenilor nu-i ocolește pe liderii proeuropeni, popularitatea lor e în scădere și acest proces nu poate să nu se reflecte în atitudinea față de partidele de opoziție, în intențiile de vot.

Doar 3,3% din respondenți (33 de persoane dintr-o mie) o preferă ca lider pe Maia Sandu, iar pe Andrei Năstase – 3,2%, în scădere față de sondajele precedente. Dar și Plahotniuc are admiratorii săi – 3% (30 de persoane dintr-o mie), și Filip – 2,3%, și Marian Lupu – 0,5%, și Andrian Candu – 0,3%. În total, liderii PD sunt apreciați de 6,1% din alegători, iar liderii PPDA-PAS de 6,5%. Diferența nu e prea mare.

Probabilitatea ca o parte din indeciși să voteze opoziția e mai mare, dar nu trebuie scos din cărți nici PD, care ține în mână factorul administrativ. Și dacă pe stânga, sau mai precis – pe partea proestică, există șanse ca majoritatea voturilor să fie câștigată de o singură formațiune politică, pe partea dreaptă, proeuropeană, lucrul acesta nu mai pare posibil. Chiar și alegerile primarului din municipiul Chișinău au demonstrat acest lucru: în primul tur, candidatul PPDA-PAS a obținut „doar” o treime din voturi, în timp ce candidata „neformală” a PD – sub 18 la sută. În afara Chișinăului raportul de forțe e altul, în folosul PD.

De aceea, opoziția proeuropeană trebuie să ia în calcul o posibilă coaliție cu PD. Sau să cedeze guvernarea socialiștilor într-o eventuală coaliție cu candidați „independenți”. Ideea de-a rămâne într-o „opoziție dură”, împingându-l pe Plahotniuc într-o coaliție deschisă cu Dodon, PSRM-PD, e naivă. Aceasta ar însemna sinucidere politică și pentru PD, și pentru PSRM. Mai curând, Andrei Năstase cu colegii săi vor face coaliție cu PSRM decât Plahotniuc. O rupere a blocului „Acum” în două nu e exclusă, ținând cont de interesele și sentimentele lui Țopa. O cedare a guvernării socialiștilor și „independenților” ar fi sinucigașă pentru PPDA-PAS și Maia Sandu. Iar alegerile anticipate lovesc de obicei ca un bumerang în cei care le provoacă.

Aceasta nu înseamnă că Maia Sandu trebuie să declare de pe acum că va forma o coaliție cu Plahotniuc. Lucrul acesta nu e necesar, ar dăuna din punct de vedere electoral. Perspectiva conlucrării cu PD trebuie să fie prezentă în acțiunile și declarațiile liderilor PPDA-PAS ca un „memento mori”, pentru a evita un eventual impas postelectoral, pentru a se feri de ridicol în viitor.

În general, fiindcă veni vorba, o anumită decență în politică nu strică. Un fost deputat care la începutul lui 2016 își punea semnătura pentru Plahotniuc și exercita presiuni asupra lui Nicolae Timofti ca să-l desemneze pe Plahotniuc candidat la funcția de prim-ministru, iar azi își ridică fustele liberale și îl înfierează pe Anatol Țaranu pentru că acesta nu exclude o alianță a Convenției Unioniste cu PD pare nu numai caraghios, ci și superficial. Face zgomot ca o talangă, dar nu gândește.