www.coment.md

S-a încheiat sesiunea de toamnă-iarnă a Parlamentului, iar odată cu ea pleacă în istorie şi actualul Legislativ. Aceasta este o bună ocazie pentru a puncta câteva lucruri importante ce ţin de activitatea acestuia. 

În primul rând, trebuie de menţionat că acesta a fost unicul Parlament din istoria RM care şi-a început activitatea „cu stângul” – contrar voinţei alegătorilor, două partide (PLDM şi PD) au învestit un Guvern minoritar. În aceste condiţii, o criză guvernamentală era doar o chestiune de timp şi ea s-a produs la patru luni de la învestirea Executivului.

În al doilea rând, acesta a fost unicul Parlament din istoria RM, care, în doar câteva luni, a schimbat în funcţie două guverne – Streleţ şi Gaburici. Două crize de Guvern în mai puţin de un an au generat o stare de haos şi de instabilitate politică totală.

În al treilea rând, reuşind să creeze o majoritate cât de cât stabilă în 2016 (PD, PL, un grup de deputaţi ex-comunişti un grup de deputaţi ex-liberal-democraţi), entităţile menţionate au pus Parlamentul într-o situaţie fără precedent în istoria ţării – nici unul din partidele care se plasaseră pe primele trei poziţii în preferinţele alegătorilor la alegerile din 2014 nu s-a regăsit la guvernare, aceasta fiind reprezentată de partidele ce se clasaseră pe locurile 4 şi 5.

În al patrulea rând, actualul Parlament cu siguranţă va rămânea în istorie ca Legislativul cu cele mai multe „mişcări pe interior”. Astfel, fracţiunile PSRM şi PLDM „au pierdut” cam 3/4 din deputaţi, unele pierderi de acest fel a suportat PL şi PSRM (dar în proporţii mult mai mici), iar marii beneficiari au devenit fracţiunile PD şi PPEM, care au ajuns să conducă împreună Republica Moldova. Asta în condiţiile în care PPEM nici nu participase la precedentele alegeri, iar PDM avea la începutul legislaturii 19 deputaţi.

În al cincilea rând, actualul Parlament are toate şansele să rămână în istorie ca „Legislativul condus din exterior”. În aceşti ani au răsunat mai multe acuzaţii în adresa Parlamentului precum că ar avea doar rolul de executant al deciziilor luate în altă parte.

De asemenea, acest Parlament va rămânea în istorie ca Legislativul care a majorat vârsta de pensionare, a blocat mai multe iniţiative prezidenţiale, dar şi ale fracţiunilor de opoziţie, îndreptate spre îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor, a făcut tot posibilul pentru a reduce din atribuţiile şefului statului şi pentru a-l obstrucţiona în activitatea sa, chiar dacă el are votul direct şi susţinerea masivă a cetăţenilor etc.

Ar mai fi de notat că actualul Parlament va rămânea în istorie şi prin deciziile cu puternic caracter antirusesc, totalmente nejustificate din punct de vedere practic, raţional, care au reieşit din interesele înguste ale guvernării. Cel mai grav este că aceste decizii au fost în detrimentul Republicii Moldova.

Acest Parlament a promovat deschis şi interesele NATO în Moldova, ignorând în totalitate prevederile constituţionale privind neutralitatea ţării.

De asemenea, actualul Legislativ va intra în istorie şi prin eşecurile răsunătoare înregistrate în ceea ce ţine de introducerea în Legea Supremă a obiectivului de integrare europeană, dar şi prin tentativa de a schimba denumirea limbii de stat. De fapt acestea au fost încercări de a promova propria ideologie ca ideologie de stat, ceea ce este o crimă extrem de gravă.

Nu în ultimul rând, acest Parlament va rămânea în istorie ca Legislativul care, prin majoritatea sa parlamentară, a contribuit în mod direct la uzurparea puterii de stat, ceea ce iarăşi este o crimă extrem de gravă.

Cu alte cuvinte, acest Parlament nu prea are cu ce se lăuda şi, cu siguranţă, va ocupa un loc ruşinos în istoria Republicii Moldova.