Igor Volnițchi

Marea majoritate a evenimentelor politice ce au avut loc în 2018 au amintit de un joc de şah. Principalii actori politici au încercat să se poziţioneze cât mai bine, în paralel făcând tentative de a-şi pune adversarii în poziţii cât mai incomode. Astfel, pe parcursul anului, în politica moldovenească am avut câteva poziţii de „şah”, care ne duc la gândul că în 2019 vom asista la declararea poziţiei „mat”. 

Dorin Chirtoacă şi Renato Usatâi au declarat „şah” guvernării demisionând din funcţiile de primar de Chişinău şi, respectiv, Bălţi. Andrei Năstase şi Nicolae Grigorişin au accentuat poziţia de „şah” guvernării prin victoriile obţinute în alegerile de la Chişinău şi Bălţi. Şi dacă la Bălţi guvernarea a preferat să lase situaţia în suspans (cel puţin, pentru un timp), la Chişinău a ieşit din „şah” printr-o „mişcare netradiţională”. Dar, păstrându-şi controlul politic asupra capitalei, guvernarea s-a pomenit în altă situaţie de „şah”, care de data aceasta i-au declarat-o europenii, sistând suportul financiar pentru Moldova.

Starea de „şah” declarată guvernării de occidentali s-a accentuat după adoptarea amnistiei fiscale, dar şi a reformei ce a vizat sistemul fiscal. În stilu-i caracteristic, guvernarea nu s-a lăsat „strânsă în ungher” şi a declarat ea însăşi „şah” europenilor, trecând pe platforma pro Moldova. În paralel, guvernarea a sporit turaţiile în ceea ce ţinea de implementarea programelor sale sociale –  „Drumuri bune pentru Moldova”, „Chişinău Arena”, „Un doctor pentru tine”, „O nouă viaţă”, majorări de salarii şi pensii. Astfel, puterea a declarat „şah” întregii clase politice, încercând să-şi determine adversarii să renunţe la discursul geopolitic şi să meargă în alegeri cu o agendă socială.

În paralel, conştientă de creşterea ponderii PSRM şi a Preşedintelui Igor Dodon, guvernarea i-a declarat de cinci ori „şah” şefului statului, suspendându-l din funcţie. Răspunsul Preşedintelui a fost unul „în forţă” – ample acţiuni de protest ale socialiştilor în perioada septembrie – noiembrie, care au fost tot un fel de „şah” declarat puterii. De cealaltă parte, „şah” guvernării a declarat şi opoziţia pro-europeană, organizând mai multe proteste de amploare.

De rând cu aceste acţiuni „de contrapunere”, am asistat la poziţionări în perspectiva alegerilor parlamentare din 2019. Astfel, pe lângă proiectele sociale implementate, guvernarea a recurs la ample remanieri guvernamentale (de două ori), dar şi a încercat să slăbească poziţiile adversarilor săi. În timp ce suspenda Preşedintele cu scopul de a-i diminua autoritatea şi rating-ul, încerca discreditarea forţelor pro-europene (în special în baza scandalului legat de activitatea fundaţiei „Open Dialog”). Răspunzând acuzaţiilor puterii şi organizând proteste, dreapta pro-europeană a făcut mai multe tentative să se consolideze, reuşind în final constituirea blocului ACUM.

De cealaltă parte, socialiştii au trecut printr-un amplu proces intern de selectare a candidaţilor pentru alegerile parlamentare, dar şi de evaluare a potenţialului pe care pot miza. Socialiştii au fost mobilizaţi nu doar de lupta cu puterea, dar şi de creşterea atestată de unele sondaje a Partidului „Şor”, care tot electoratul de stânga îl ţinteşte. Acest partid, la rândul său, a fost destul de activ în 2018, încercând să impună o pronunţată agendă socială.

Astfel, către finele anului, scena politică a Republicii Moldova arată ca o tablă de şah după ore lungi de dispută aprigă. Iar modul în care sunt amplasate figurile, duc la gândul că momentul în care unul din jucători va declara „mat” era foarte aproape. Întrebarea era: Cine o va face? Partidul Socialiştilor? Partidul Democrat? Blocul electoral ACUM? Iar răspunsul urmează să-l dea anul 2019….