www.coment.md

În ultimele săptămâni, scena politică din Moldova a suferit schimbări radicale – practic toată clasa politică a declarat război Preşedintelui Igor Dodon şi Partidului Socialiştilor. Astfel, atacurile curg gârlă şi din direcţia Partidului Democrat, şi a Partidului Şor, şi a Partidului Comuniştilor, şi a Partidului Regiunilor, şi a „Partidului Nostru”, şi a Partidului Liberal, şi a blocului ACUM etc. Iar instrumentul de luptă de bază este aşa-zisul „copromat”, adică declaraţii tari, acuzaţii grave, neacoperite de nici un fel de probe.

Prin ce se explică acest front comun făcut de toată clasa politică împotriva socialiştilor şi a şefului statului? Simplu! Toate sondajele de opinie arată că socialiştii sunt singurul partid care are capacitatea de a prelua puterea de sine stătător. Mai mult ca atât, în această campanie electorală socialiştii propun alegătorilor cea mai profesionistă platformă electorală, bazată pe problemele concrete ale oamenilor şi pe soluţii pentru ele. Iar aceasta ar putea atrage şi o parte din electoratul indecis, ceea ce va spori şi mai mult şansele socialiştilor în alegeri. De asemenea, Preşedintele este primul în topul încrederii cetăţenilor, iar Mişcarea populară în susţinerea sa, care a demarat recent, îi consolidează şi mai mult poziţiile. Oponenţii înţeleg perfect că, chiar dacă şeful statului nu participă în alegeri, are loc un semnificativ transfer de imagine de la Preşedinte către PSRM, iar aceasta din nou sporeşte şansele socialiştilor.

Oricât nu a încercat guvernarea democrată să atragă o parte din electoratul PSRM, declarându-se pe platforma pro Moldova, nu a reuşit. Oricât a încercat Partidul Şor, „Partidul Nostru” şi Partidul Comuniştilor să atragă o parte din electoratul de stânga, nu au reuşit. Oricât de mulţi spoileri nu a aruncat guvernarea în lupta cu PSRM, poziţiile electorale ale socialiştilor nu au avut de suferit. În aceste condiţii, unica ce le rămânea de făcut celor de la guvernare era să consolideze întreaga clasă politică „împotriva duşmanului comun” şi să demareze împotriva PSRM şi a şefului statului cea mai murdară şi mai masivă campanie de până acum. Însă, prin această campanie, guvernarea doar consolidează poziţiile PSRM şi ale Preşedintelui, or ea arată cât de lipsite de temei erau afirmaţiile precum că între PDM şi PSRM ar fi existat careva înţelegeri ascunse. Pe fondalul luptei politice care se dă este clar că între socialişti şi democraţi nu a fost, nu este şi nici nu are cum să fie nici o înţelegere. PSRM este unicul duşman real al guvernării, de care democraţii se tem, pentru că numai socialiştii îi pot debarca de la guvernare şi atrage la răspundere pentru toate fărădelegile comise. Acum, când mitul „înţelegerilor ascunse” dintre PDM şi PSRM s-a risipit, şansele electorale ale socialiştilor cresc vizibil, deoarece dispare şi acea ultimă barieră care-i separa de un important segment de electorat care şi-ar dori să voteze doar cu un partid ce ar asigura debarcarea de la putere a actualei guvernări.

Ne putem aştepta la acutizarea luptei politice în perioada imediat următoare. Or, dacă vor vedea că atacurile lor nu-şi ating ţinta, iar PSRM şi Preşedintele rămân la fel de puternici din punct de vedere politic, democraţii ar putea recurge la noi metode de luptă murdare. Spre exemplu, trebuie să admitem şi o eventuală excludere din cursă a PSRM. Însă, aceasta ar putea să fie ultimul cui în sicriul guvernării, căci eliminarea din alegeri a celui mai popular partid, care se bucură de sprijinul a peste jumătate din populaţia ţării, nu poate trece fără urmări. Înţeleg oare democraţii acest lucru? Nu putem şti. Vom vedea ce va urma…