www.coment.md

Campania electorală a alegerilor parlamentare din data de 24 februarie 2019 se apropie de final, iar aceasta ne permite să facem unele concluzii privind modul în care s-a desfăşurat şi prestaţia principalilor actori politici.

Partidul Democrat – a pus un accent aparte pe proiecte sociale: „Drumuri bune pentru Moldova”, „O nouă viaţă”, „Un medic pentru tine”, „Prima Casă”, salarii şi pensii majorate etc. Pentru promovarea mesajelor sociale, PDM a folosit din plin resursele mediatice, financiare, umane şi administrative pe care le-a avut la dispoziţie.

În paralel, PD a lovit destul de dur în reprezentanţii blocului ACUM şi în cei ai Partidului Socialiştilor. Pe finalul campaniei, practic toate tunurile au fost puse pe socialişti.

Partidul Socialiştilor – s-a concentrat pe promovarea ofertei sale electorale, care include soluţii concrete pentru majoritatea problemelor ţării. În acest sens PSRM a organizat în medie câte 12-15 conferinţe de presă pe săptămână, ceea ce este un record pentru politica din Republica Moldova. Dintr-o parte s-a văzut clar că PSRM a pus un accent deosebit pe comunicarea directă cu oamenii, reprezentanţii săi fiind în contact permanent cu cetăţenii din toate localităţile. Chiar dacă a fost ţinta unor atacuri şi provocări destul de dure din partea oponenţilor, PSRM a avut un comportament calm, responsabil, matur din punct de vedere politic, ceea ce a deosebit acest partid radical de restul formaţiunilor antrenate în alegeri.

Blocul ACUM – a acordat o atenţie aparte promovării angajamentelor sale electorale prin intermediul mass-media şi a reţelelor de socializare. Blocul a încercat să meargă concomitent pe două căi: 1) să demonstreze alegătorilor că cel mai mare rău pentru Moldova e actuala guvernare şi doar opoziţia pro-europeană poate fi o alternativă puterii; 2) să dovedească oamenilor că, dincolo de lupta politică pe care o duce, cunoaşte situaţia din toate domeniile de activitate şi are soluţii pentru problemele existente. Blocul ACUM a încercat să lupte concomitent şi cu PDM, şi cu PSRM, şi cu Partidul Şor, şi cu unele partide de dreapta mai mici. Dar, spre finalul campaniei, s-a văzut clar că nu are capacitatea de a lupta concomitent pe atât de multe fronturi politice.

Partidul Şor – vizibil protejat de guvernare, a încercat să obţină dividende electorale pe două dimensiuni: 1) promovarea „istoriei de succes” de la Orhei şi încercarea de a convinge oamenii că un astfel de experiment poate fi extins la nivelul întregii ţări; 2) provocarea PSRM şi a Preşedintelui Dodon la o polemică politică de durată, ceea ce ar fi făcut acest partid mai cunoscut electoratului de stânga. Dacă în primul caz nu e clar încă cu ce rezultate se poate mândri formaţiunea, în cel de-al doilea caz se pare că intenţia sa a suferit eşec. Or, cei din PSRM nu au acceptat invitaţia la o polemică ce i-ar fi dezavantajat.

Restul partidelor nu prea au ieşit în evidenţă în această campanie electorală, iar concluziile ce se impun sunt:

1)      PSRM e unicul partid care are şanse de a obţine de sine stătător puterea, acestea sporind inclusiv ca urmare a presiunilor masive exercitate de guvernare asupra sa în a doua parte a campaniei electorale;
2)      PDM va avea spaţiu de manevră în perioada post electorală şi îşi va putea impune interesele doar dacă PSRM nu va obţine majoritatea de sine stătător;
3)      Blocul ACUM va putea accede la guvernare numai dacă PSRM nu va obţine majoritatea şi se va construi o coaliţie a celorlalte partide ce vor accede în Parlament;
4)      Partidul Şor ar putea trece în Parlament la limită, însă, dacă acest lucru se va întâmpla, va fi total dependent de PDM care-i va decide locul şi rolul din continuare.

Iată cam aşa a arătat campania electorală dintr-o parte şi cam acestea pot fi efectele sale în perioada post electorală.