Dionis Cenușă

Despre 7 aprilie 2009, o privire dupa un deceniu de la evenimente:

1.Dacă ne apucăm să analizăm situația politică din ultimii 10 ani de la evenimentele din aprilie 2009, atunci ajungem la concluzia că grupările cu interese înguste sunt principalii beneficiari. Acestea au capitalizat pe zelul pro-european al populației și pe simpatiile pro-moldovenești de la Bruxelles. Mai exact, principalul câștigător al acelor evenimente este Partidul Democrat, care a reușit să transforme din partid cu popularitate de sub 1% în martie 2009 într-o formațiune cu 13 mandate după alegerile anticipate din iulie 2009, convertindu-se deja în 2015 în partidul de guvernare. Cu alte cuvinte, deși protestele tinerilor și suprimarea acestora au contribuit la plecarea Comuniștilor de la putere și distrugerea acestora ca forță politică, aceleași circumstanțe au deschis ușa în politică pentru oligarhi, precum Vlad Filat și Vladimir Plahotniuc.

2. În mare parte politicul moldovenesc a involuat și au coborât sub parametrii democratici înregistrați în perioada lui Vladimir Voronin. Mai cu seama este vorba despre infiltrarea grupărilor oligarhice în instituțiile democratice și distrugerea democrației reprezentative prin introducerea votului mixt. Totodată, în amalgamul de regrese, putem evidenția câteva aspecte pozitive. Primul lucru care merită menționat este că politicul moldovenesc a început o socializare intensă cu partidele euroepene, ceea ce a permis mediatizarea cazului Moldovei în afara frontierelor naționale. Iar al doilea ține de apariția unor partide noi, precum PAS sau Platforma DA, care au creat în societate un bazin de speranță și de rezistență împotriva corupției și decăderii instituțiilor democratice.

3. Nici după 10 ani de la acele evenimente, societatea nu știe adevărul despre proteste și nu vede pedepsirea celor vinovați în maltratarea tinerilor. Din contra, aceștia sunt martorii unei impunități crase și înțeleg că sacrificiile făcute în aprilie 2009 au fost irosite. Putem constata că a fost o scăpare considerabilă să nu legăm acordarea regimului fără vize de investigarea și pedepsirea celor vinovați pentru evenimentele din aprilie 2009. La acel moment, mecanismul de condiționalitatea era legat de implementarea unor politici concrete. Totuși, sub presiunea așteptărilor publice pentru eliminarea vizelor Schengen, s-ar fi putut fi obținut un minim progres pe investigarea protestelor din aprilie 2009. Dacă s-a putut adopta legea anti-discriminare, cu presiunea imensă bisericii, inclusiv de la Moscova, atunci este cert faptul că și investigarea privind aprilie 2009, ar fi căpătat o greutate. Dar concomitența negocierii Acordului de Asociere cu UE și respectiv implementarea pașilor pentru regimul fără vize cu UE au generat o competiție de priorități și au atras toată atenția publicului de acasă și a instituțiilor europene spre alte subiecte. În consecință, protestele din aprilie 2009 au ajuns pe plan mai degrabă secundar. Acest subiect însă trebuie readus în discuție, de rând cu alte cazuri de ilegalități comise cu implicarea și/sau cunoașterea autorităților, precum este investigarea furtului din sistemul bancar.