www.coment.md

Rolul Președintelui Igor Dodon în politica externă a Republicii Moldova a crescut simțitor. Dacă până nu demult șeful statului era activ la capitolul politică externă în special pe filiera Est (Rusia și spațiul CSI), de ceva vreme asistăm la activizarea sa și pe filiera Vest. Astfel, după recenta vizită (impresionantă de altfel prin consistența sa) la Bruxelles, șeful statului va merge în Statele Unite ale Americii. Apropo, esența noului rol al șefului statului în politica externă a RM este pe deplin redată de ultima săptămână, când a avut două vizite la Moscova și una la Bruxelles, ceea ce este și un record pentru politica moldovenească.

Deci, ce stă în spatele activizării șefului statului pe filiera externă, în special pe cea occidentală? Prima explicație ar fi că, în lumina evenimentelor din ultimele trei luni, Președintele Igor Dodon a reușit să-și construiască o cu totul altă imagine în ochii partenerilor externi. Aceștia au văzut în șeful statului moldav un politician pragmatic, care se ghidează strict de interesele țării, dar care are capacitatea de a lua în calcul și interesele partenerilor externi. Mai mult ca atât, Igor Dodon a dovedit că poate fi un partener de încredere și, cel mai important, oferă previzibilitate. Sunt calități pe care partenerii externi nu aveau cum să nu le remarce, iar aceasta a deschis noi perspective în fața șefului statului.

În al doilea rând, probabil, și-a spus cuvântul conceptul politicii externe echilibrate, pe care-l promovează de ceva timp Igor Dodon. Nu o dată Președintele a dat de înțeles că nu este adeptul exceselor la capitolul politică externă, iar în ultimele luni și-a completat mesajul cu un element nou – geopolitica trebuie să treacă pe planul secund, iar în prim plan trebuie să fie pus interesul Republicii Moldova. Acest concept al Președintelui, i-a permis să devină practic unicul partener de dialog credibil din Moldova și pentru cei din Est, și pentru cei din Vest. Astăzi, Igor Dodon e unicul politician pentru care deopotrivă sunt deschise ușile cancelariilor vestice, la fel ca și cele ale cancelariilor estice.

În al treilea rând, probabil noul rol al Președintelui în politica externă a fost consolidat și de prestația slabă la capitolul extern a noului Executiv. Conducerea noului Guvern așa și nu a înțeles că nu mai este în opoziție și că venirea la cârma țării implică și o schimbare de atitudine, de mesaje adresate partenerilor externi. Astfel, Executivul se concentrează exclusiv pe integrarea europeană, ignorând faptul că, cel puțin în cazul Republicii Moldova, marile puteri ale lumii nu mai concurează, că au ajuns la un consens și așteptarea lor de la conducerea RM este să aibă o politică externă echilibrată, care ar presupune tratarea relațiilor externe prin prisma intereselor țării, dar nu ale partidelor ce au ajuns la putere. Pe fonul acestui comportament al Guvernului, se pare că simpatia actorilor politici externi se îndreaptă tot mai mult spre Președintele Igor Dodon.

Dat fiind cele relatate, e logic să ne întrebăm ce șanse are șeful statului să devină miza comună a partenerilor externi în Republica Moldova? Iar răspunsul poate fi doar unul: șansele sunt cât se poate de reale. Rămâne să vedem doar dacă tendințele ce se prefigurează acum își vor găsi continuarea și în viitorul apropiat.