Corneliu Ciurea/Politics.MD

Pe vremuri de pandemie se verifică prietenii adevărați. Așa ne învață buna creștere și simțul comun. În realitate lucrurile sînt mult mai complicate. Unii te ajută dar nu o fac dezinteresat și urmăresc interese tainice. Alții declară sume importante dar nu se grăbesc să le disburseze și le condiționează pe furiș. În sfîrșit, sînt și cei care în schimbul ajutoarelor te somează la tot pasul să anunți că ești ajutat.

Ideea susținerii frățești și a solidarității neprecupețite a dispărut de pe radarele nobleții umane. Astăzi orice ajutor străin este luat la puricat pentru că conține certe elemente de politică de putere – fie că este vorba de masks diplomacy (așa este botezat ajutorul chinez), condiționalități politice (Europa), abordarea de tip cowboy, care cu o mâină dă și cu alta ia (SUA) sau binecunoscuta – «бесплатный сыр толькo в мышеловке» (evident, Rusia). Chiar și Organizația Mondială a Sănătății, o instituție aparent inofensivă cu certe valențe umanitare, este văzută de către unii protagoniști ai politicii mondiale drept un umil executor al comenzilor geopolitice. Doar Papa Francisk își poate îngădui luxul să facă apeluri sincere în vederea anulării datoriilor statelor sărace, dar chemarea acestui distins duhovnic este descalificată de celebra butadă a lui Stalin – cîte divizii are Papa?

Moldova este prinsă și ea în vîrtejul acestei năucitoare contradicții – între necesitatea de a lua ajutorul, indiferent de unde vine el și datoria de a se opune condițiilor oneroase și camuflate cu care este însoțit. Strînsă la perete, guvernarea a recurs la o diviziune a muncii îndrăcită – premierul Chicu le mulțumește călduros tuturor filantropilor lumii pentru donațiile și banii transmiși, iar președintele Dodon bagă și un pic de piper, dezvăluind starea reală a lucrurilor.

Recent, Președintele Dodon ne-a năucit cu o dezvăluire ”senzațională” – ajutorul promis de europeni încă nu a venit. Declarația a avut efectul unei unde de șoc deoarece potrivit apologeților integrării europene și eurofililor acești bani promiși trebuiau să fie deja de mult cheltuiți. E vorba de o sumă, care a variat în timp dar care în cele din urmă a fost fixată pe 8 aprilie și constituie 87 de milioane de euro. În cercurile onegiste s-a declanșat imediat o discuție aiuritoare care ține să demonstreze că cioara de pe gard este mult mai folositoare decît vrabia din mâină. Onegiștii cred că ajutorul european, chiar neacordat, este sacrosanct și prin simpla lui vociferare cade sub forma unui nimb solar asupra noastră. Neacordarea ajutorului este indubitabil vina guvernului nostru și nu o întîrziere birocratică europeană, cred ei. În orice caz, orice afirmație rezervată față de Europa este un afront adus întregii omeniri culte și civilizate.

Lucrurile s-au complicat și mai mult atunci cînd unul dintre acești experți onegiști – probabil cel mai onest – Denis Cenușă, a constatat că și suma promisă este inexplicabilă, trădînd niște resentimente ale europenilor față de țara noastră. Moldova a primit mult mai puțin decît Georgia, deși situația epidemiologică la noi este mai gravă și mai puțin decît Armenia, în ciuda faptului că sîntem mai avansați în relația noastră cu UE. Dl Cenușă crede că europenii trebuie să dea barem niște explicații în acest sens pentru a lămuri cauzele acestei discriminări împotriva fostei ”povești de succes” devenită brusc o povară supărătoare.

Noi credem că europenii nu trebuie să explice nimic iar Moldova va înghiți pur și simplu acest ajutor în cazul în care el va veni peste o habă de vreme. Așa va face și Ucraina care nu se întreabă de ce europenii promit să ofere sume aproape identice ucrainenilor și georgienilor, deși Ucraina este mult mai mare. Simpatiile geopolitice nu se discută și nu se contestă – de ele se ia act.

Discriminarea negativă a europenilor are și un efect colateral – un interes sporit al guvernării pentru creditul rusesc. Președintele Dodon a specificat că în viitorul apropiat urmează să ajungă în Moldova 200 de milioane de dolari din banii rusești promiși. Această contribuție financiară va declanșa inevitabil o discuție crîncenă și inutilă cu privire la gradul de atractivitate a celor doi poli. Experții noștri vor sta în fața oglinjioarelor și se vor întreba – Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă țară – UE sau Rusia?

Discuția va fi inutilă pentru că există o regulă de aur – ajutoarele străine nu se refuză. Politicienii moldoveni n-au nici o simpatie față de excentricitățile primarului Pragăi, Zdenek Hrib, care luptă cu propagarea influenței Chinei pînă la absurd, stopînd ajutoarele acestei țări în Cehia. E mai curînd o excepție, nu în zadar Hrib reprezintă Partidul Piraților din Cehia. Politicienii moldoveni vor face invers – banii ii vor lua iar cu condiționalitățile politice vor mai vedea.

Poate că da, poate că nu.