Victor Nichituș

Curtea Constituțională se va pronunța la 7 mai pe marginea contestării Legii nr. 57 din 23 aprilie curent cu privire la Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova și cel al Federației Ruse referitor la creditul de 200 milioane de euro. Până atunci judecătorii constituționali îndeamnă partidele politice, societatea civilă și instituțiile de informare în masă la calm, respect reciproc, dialog constructiv și bunăvoință. De aici.

Potrivit apelului semnat de toți judecătorii Curții Constituționale, declarațiile care apar în spațiul mediatic moldovenesc, la adresa acestei instituții sunt „de natură să creeze o atmosferă publică negativă în jurul Curții Constituționale și să discrediteze judecătorii constituționali”. „Asemenea declarații generează o isterie publică necontrolată și prezintă pericol pentru funcționalitatea democrației și a statului de drept”, se arată în declarația Curții Constituționale.

Partidele politice parlamentare nu pot rămâne calme în fața acțiunilor Curții Constituționale: ultimele acțiuni au transformat-o într-un actor politic cu putere discreționară în fața Parlamentului.

Conform dispozițiilor constituționale cu privire la statutul acestei instanțe supreme instituția este „independentă de orice altă autoritate publică și se supune doar Constituției”.

Nu poți să ai bunăvoință față de judecătorii constituționali atunci când ei nu se supun nici unei ramuri a puterii existente în stat și beneficiază de imunitate.

Cât calm trebuie să aibă societatea civilă ori experții constituționaliști atunci când, pe parcursul ultimilor zece ani, au constatat că mai multe decizii ale Curții Constituționale au creat conflicte politico-juridice iar judecătorii  constituționali nu au fost/nu sunt supuși nici unui control?

În condițiile în care acțiunile Curții Constituționale ajung să intervină în domenii care sunt responsabilitatea directă a Guvernului, ca gestionarea economiei ori constractarea creditelo, parlamentarii moldoveni au sau nu dreptul de a califica aceste imixtiuni ca un abuz de justiție și putere, ori nu?

Înțeleg că partidele din opoziția parlamentară aprobă ultimile decizii ale Curții Constituționale, în acest moment ele sunt îndreptate împotriva puterii. Dar ce se va întâmpla în momentul în care o imixtiune din partea Curții Constituționale va afecta direct interesele opoziției parlamentare? Ori poate, trioul politic Andrian Candu/Maia Sandu/Andrei Năstase consideră că instituția constituțională va rămâne veșnic în siajul domniilor lor? Are opoziția parlamentară suficiente pârghii de control pentru a menține această instituție, una care nu se supune nici unei puteri, în lesa opoziției?

Îndemnul judecătorilor constituționali, la calm, este ipocrit. El este adresat Parlamentului, atât opoziției parlamentare, cât și majorității parlamentare. Un îndemn care vine să sublinieze noul rol pe care și l-a asumat Curtea Constituțională – cel de putere, cu drept de veto, în stat.

Un rol care de fapt subminează autoritatea Parlamentului Republicii Moldova, singura instituție care a primit din partea cetățenilor moldoveni, prin alegeri directe, puterea. Întregul corp de deputați ai Parlamentului Republicii Moldova ar trebui să găsească răspuns la întrebarea: ce răspundere trebuie să poarte judecătorii Curții Constituționale în cazul depășirii atribuțiilor?

Ori vor fi impuși să își dea demisia ca precedenții?

Și vor beneficia de pensii speciale?

Atât opoziția parlamentară, cât și majoritatea parlamentară ar trebui să stabilească pârghii de control parlamentar asupra acestei instituții pentru ca ea să nu fie tentată să facă abuz de justiție și putere.

Curtea Constituțională nu are dreptul să își depășească rolul de arbitru al jocului politic moldovenesc, atribuindu-și rolul de supremă putere în stat.

Mai ales când acel stat este unul parlamentar.