www.politics.md

În pofida faptului că parcurgem o perioadă marcată de bătălia cu pandemia, resetarea Executivului moldovean prin cooptarea Partidului Democrat la guvernare încă mai produce reacții și rumori în rândul cetățenilor interesați de viața politică.

Liderii politici cu atât mai mult nu stau să piardă timp. Între toate, s-a remarcat Maia Sandu care a declarat că încearcă să convingă Partidul Democrat că alianța cu socialiștii este în detrimentul Republicii Moldova.

În ceea ce îi privește pe democrați, era firesc ca la un moment dat aceștia să decidă să iasă din formula deloc confortabilă în care trebuia să aibă o atitudine loială față de un Guvern pe care l-a votat, dar asupra căruia nu avea nici o influență. PD s-a pomenit în situația de a plăti prețul guvernării deopotrivă cu partidul care guverna în mod efectiv, fără însă a dispune de avantajele puterii.

O asemenea stare de lucruri putea fi tranșată doar prin asumarea Guvernului, participând la formarea acestuia, sau refuzând susținerea Executivului, delimitându-se ostentativ de activitatea acestuia.

Prima soluție dezleagă problema privind echilibrul între costurile și beneficiile guvernării, asigurând evitarea turbulențelor ce ar fi putut cauza efecte mai puțin plauzibile pentru partid. A doua opțiune ar fi presupus măsuri active în vederea reparării pierderilor legate de percepții, iar asta ar fi însemnat inițierea unor atacuri demonstrative asupra Guvernului, fapt care în mod normal s-ar fi soldat cu debarcarea acestuia și declanșarea unei crize politice de proporții, având în vedere că PAS și PPDA au declarat că nu au nici o intenție de a negocia cu PD o altă majoritate în Parlament.

PD a preferat prima variantă, declarând împreună cu PSRM că formează o coaliție conform cu același model și conținut consacrat odată cu formarea Alianței între PSRM și Blocul ACUM în iunie 2019. Este atribuția Partidului Democrat să dea explicații alegătorilor și oponenților politici, dar un soi de comentarii nu pot fi trecute cu vederea, dat fiind că frizează toate percepțiile posibile privind evidența faptelor.

În primul rând, a fost ceva de domeniul suprarealismului să vezi că Maia Sandu și Andrei Năstase au acuzat PD pentru negocierea și ulterior formarea coaliției cu PSRM, având în vedere că ei au fost primii care au creat o alianță cu socialiștii în vara anului 2019.

De ce o alianță a Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase cu socialiștii era dezirabilă, iar o alianță a democraților cu socialiștii este blamabilă? Că, din perspectiva Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, le este lor mai bine aflarea la putere? Și, dacă logica alianțelor o determină confortul oferit de aflarea la putere, de ce lor le-a fost permis, iar democraților nu le este permis să facă alianță cu PSRM? Pentru că dacă face alianță cu Maia Sandu și Andrei Năstase, PSRM e mumă, iar dacă face alianță cu PD, înseamnă că PSRM e ciumă? Iar în acest moment, dacă o alianță cu socialiștii este definită ca fiind în detrimentul Republicii Moldova, cum califică liderul PAS alianța consumată deja între Blocul ACUM și PSRM? Își asumă Maia Sandu efectele?

Apropo, din punct de vedere instituțional, socialiștii și I. Dodon au acces la pârghiile puterii anume cu ajutorul Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, de aceea orice acuzație adresată în acest sens altor partide nu reprezintă altceva decât o încercare de a disimula propria contribuție la ceea ce s-a întâmplat.

Pe de altă parte, în momentul debarcării guvernului Maiei Sandu liderii PAS și PPDA au declarat că dânșii exclud ab initio o coaliție cu PD, forțându-i astfel pe democrați să negocieze guvernarea cu PSRM. Cum își imaginează Maia Sandu că ar trebui să reacționeze democrații astăzi la invitația dânsei în lumina acestor evenimenente întâmplate foarte recent?

Pentru că s-au spus cuvinte grele, în mod categoric și fără cale de întoarcere. De exemplu, tot în acele zile unii au încercat să facă valuri lansând propunerea ca PD să fie exclus din Partidul Socialist European pentru îndrăzneala de a face tocmeală cu PSRM. Dincolo de faptul că ideea este rodul unei potențe intelectuale modeste, demersul face parte și el din categoria chinuielilor suprarealiste.

În primul rând, pentru că autorul este exact același care vreo zece luni în urmă a făcut cu mult aplomb apologia alianței Blocului ACUM cu PSRM. În al doilea rând, consecvența obligă în mod natural ca același demers să fie făcut și în adresa Partidului Popular European, solicitând retragerea susținerii acordat partidelor Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase exact pentru aceeași faptă de care este acuzat Partidul Democrat.

Consecvența ar fi fost indicată și la capitolul etichetărilor atribuite unor lideri ai Partidului Democrat după semnarea înțelegerii cu PSRM. Căci dacă P. Filip a fost numit Iuda pentru că PD a încheiat acordul cu PSRM, atunci pentru același motiv calificativul trebuie atribuit și Maiei Sandu și lui Andrei Năstase. Dacă P. Filip este Iuda, în aceeași măsură sunt Iude și Maia Sandu și Andrei Năstase, căci ei au avut o alianță cu PSRM înaintea PD-ului. Nu una oarecare, ci în calitate de ”proeuropeni convenționali” binecuvântați de D. Kozak.

Iar la subiectul privind utilizarea termenului de Iuda ar fi potrivit să amintim despre vizita cu depuneri de flori în Piața Roșie de la Moscova a unei delegații formată din membrii partidelor Maiei Sandu și Andrei Năstase, dar și despre declarația ministrului de externe al Maiei Sandu, numitul N. Popescu, care în cadrul vizitei oficiale la București a definit conflictul militar de pe Nistru ca fiind ”război civil”.

Și după toate acestea, ca și cum lucrurile nu s-a întâmplat cu voia ei directă, Maia Sandu trimite mesaje PD-ului. Că chestiunea e cam în contratimp, așa cum i se întâmplă de regulă Maiei Sandu, e limpede. Dar mai e și suprarelistă, ca și celelalte, pentru că nu demult liderul PAS făcea afirmații de cu totul altă natură. Nu cu mult timp în urmă Maia Sandu a refuzat să le ofere democraților măcar o posibilitate de a discuta o altă opțiune decât coaliția cu PSRM.

Repet, este datoria PD-ului să-și clarifice răspunsurile și opțiunile, însă este de înțeles că problema nu e una doar de memorie imediată. Pur și simplu Maia Sandu a mințit și a fost inconsecventă atât de multe ori, încât este foarte dificil să te raportezi la cuvintele dânsei, căci nu este admisibil să-ți bazezi o decizie politică importantă pe ademenirile unui polician cu atitudini nestatornice.