Cornel Ciurea

După cum a și fost anticipat, Pro Moldova (dar și alte partide de opoziție)  folosesc Curta Constituțională, dosită sub oborocul acestui grup parlamentar, drept instrument de blocare a guvernării. Sesizarea deputatului Sergiu Sîrbu, care contestă constituționalitatea legii privind Consiliul Suprem de Securitate din cauza unui exces de împuterniciri adăugate anul trecut, urmărește șubrezirea principalului pilon al guvernării actuale – Președinția. Cunoscînd năravul de astăzi al Curții Constituționale putem fi siguri că verdictul final  va susține petiția deputatului Pro Moldova, cu atît mai mult cu cît Sergiu Sîrbu a avut grijă să sugereze în sesizare că unul din judecători – Vladimir Țurcan – nu are dreptul să examineze această petiție.

E de remarcat constatarea socialiștilor cu privire la un anumit interes economic al grupului Pro Moldova. Faptul că lovitura este dată în contextul în care Consiliul Suprem de Securitate dorește să dea un imbold procesului de investigare a furtului miliardului și a situației la aeroportul internațional Chișinău denotă că în joc nu sînt doar ambițiile politice ale grupului oligarhic reprezentat de Candu și Sîrbu dar și interesele economice ale fracțiunii Șor. Putem vorbi despre un melanj de interese oligarhice pe care cei 19 deputați din așa-numitul bloc antiguvernamental au început să-l promoveze cu mare osîrdie.

Vedem că acest grup este în continuă creștere în parlament iar influența lui politică devine din ce în ce mai apăsătoare. Cu toate acestea, partida oligarhică n-a fost în stare să se debaraseze de principalele metehne de imagine care grevau activitatea celor doi oligarhi – Șor și Plahotniuc. E vorba de percepția generală din societate privind promovarea unor interese venale și imorale. Din această cauză extinderea influenței acestui grup politic se face pe căi partizane, prin provocarea unor scindări în interiorul altor grupuri parlamentare.

Este la fel de interesant să aflăm care sînt scopurile tactice ale acestei partide oligarhice. Sigur că din punct de vedere strategic fracțiunea Șor și grupul Candu urmăresc revenirea în țară a celor doi oligarhi fugari (așa-numita diasporă) și preluarea guvernării fără pasageri sau balast politic prin debarcarea altor partide. Pentru atingerea acestor obiective, oligarhii vor fi totuși siliți să realizeze niște scopuri intermediare. Din acest punct de vedere ne putem întreba ce este mai important pentru ei – să demită guvernul Chicu și prin coalizarea cu blocul ACUM să guverneze în detrimentul socialiștilor sau folosindu-se de oportunitatea negocierilor cu dreapta să-i șantajeze pe socialiști în vederea creării unei coaliții de guvernare cu Dodon în care oligarhii să dețină loc de frunte.

Cred că ambele obiective sînt luate în calcul de oligarhi. Totuși, constatăm deocamdată existența unui potențial slab de coalizare al acestor grupuri. Partidele de dreapta văd în partida oligarhică un inamic bine camuflat și ascuns în spatele surîsului jovial al lui Candu, a cărui bonomie proverbială suferă metamorfoze vizibile transformîndu-se în încrîncenare prozelită. Din această cauză acum-iștii preferă să-i catalogheze pe foștii pediști ca fiind toxici deși nu exclud că ar putea în anumite împrejurări să voteze la un loc. Desigur, nu putem exclude o alianță între oligarhi și blocul ACUM (mai ales, la îndemnul Occidentului) dar o asemenea configurație politică nu are sorți de izbîndă electorală, nu poate să dureze mult și provoacă frisoane reci în tabăra proeuropenilor.

Nici socialiștii nu-i văd cu ochi buni pe oligarhii dornici de revenire. Din această cauză, obiectivul central al oligarhilor va fi de a deveni indispensabili pentru toți. Occidentalii vor trebui să se convingă că fără oligarhi nimic nu mișcă în Moldova ceea ce îi va determina să împingă blocul ACUM spre coalizare. Și socialiștii vor trebui să facă față unui blocaj total pe care oligarhii vor ști să-l mențină prin intermediul instituțiilor pe care și le vor adjudeca politic – e vorba deocamdată de Curtea Constituțională dar, cu siguranță sînt vizate și altele – procuraturile, judecătoriile, CEC-ul, etc. Deja se invocă faptul că clasarea dosarului lui Sergiu Sîrbu privind tentativa de corupere a unui deputat este o dovadă în plus a ofensivei politice a oligarhilor prin preluarea controlului asupra centrelor de comandă.

Și totuși, pentru moment, oligarhii au un important cusur – o slabă apetență a publicului de a-i vota în condițiile în care liderii acestor grupuri nu pot veni în țară și sînt nevoiți să-și mascheze intențiile politice. Astfel, anticipatele par să fie singura armă de a opri ofensiva oligarhilor deși declanșarea acestui proces nu este simplă deloc avînd în vedere condițiile vitregi în care existăm și prevederile legale restrictive. Regula e totuși clară – pentru a opri ofensiva oligarhică trebuie să-i scoți din sălile judecătorești și coridoarele întunecoase ale parlamentului unde ei se simt ca peștele în apă și să-i trimiți la urnele de vot.