O importanță deosebită într-o societate democratică îi revine argumentului cu care operează politicienii. Nici o tabără nu este dreaptă din oficiu, în virtutea unui drept divin sau datorită unei pretinse susțineri populare. Justețea propriei poziției ți-o conferă tăria și rigoarea argumentării.
De exemplu, o problemă de nerezolvat pentru regimul lui Plahotniuc a fost nerecunoașterea rezultatelor alegerilor din Chișinău din vara anului 2018 prin invalidarea mandatului lui Năstase. Incapacitatea de a susține această acțiune prin argumente temeinice a grevat în continuare pozițiile taberei oligarhice și din această cauză regimul lui Plahotniuc și-a consolidat imaginea de ”stat capturat”.
Astăzi observăm inconsistența și stîngăcia argumentării partidelor de dreapta după ce atît PAS cît și Platforma DA au fost prinse în jocul pornit de partidele oligarhice de demitere a guvernului Chicu. Entuziasmate la început de această perspectivă care aparent le pava drumul revenirii la guvernare, ele au înțeles ulterior că votul împotriva guvernului Chicu va însemna coalizarea implicită cu dușmanii lor de moarte – oligarhii.
După ce au realizat acest lucru, PAS și Platforma DA au început să clocească argumente fanteziste menite să justifice încetineala cu care pregăteau promisa moțiune de cenzură. În același timp, liderii acestor partide se sumețeau în fața jurnaliștilor, mimînd fermitatea în dorința lor de a scăpa de actuala construcție politică. Deoarece vorbele lor nu erau susținute de acțiuni, toată această umflare în pene aducea mai mult cu o hărmălaie fără noimă și căutare de scuze pentru lipsa de reacție a dreptei moldovenești.
PAS-ul a mizat pe o năstrușnică idee a anticipatelor prin producerea unei demisii benevole a președintelui Dodon. Potrivit, liderilor PAS anticipatele pot avea loc doar daca Dodon va consimți să-și depună mandatul și e o chestiune de onoare pentru el să facă acest pas. În cazul în care Dodon refuză să-și dea demisia, PAS-ul se dă la o parte și nu mai răspunde pentru nimic – restul nu e de competența partidului.
O asemenea poziție trădează lipsa unei abordări stataliste cu o cuprindere națională. PAS pornește în argumentarea lor de la un principiu nemărturisit că în situațiile în care dai de greu este posibil să te retragi și să practici absenteismul. Țara se va descurca fără ei iar cucuiele din frunte le vor încasa cei care nu-și vor da demisia și vor căuta soluții. Deși comodă, această logică vădește o mentalitate sectară valabilă mai curînd pentru Martorii lui Iehova decît pentru politicieni. Nu degeaba în popor membrii PAS-ului au fost porecliți ”maiași”.
Însă, la capitolul defectivității argumentării, Platforma DA întrece de departe PAS-ul. După ce au stat strîmb și au cugetat drept, membrii acestui partid au decretat următoarele – țara va fi salvată doar de un guvern al Platformei DA cu Năstase în frunte. Pentru cei din DA nu contează că un asemenea guvern n-a fost negociat cu potențialii parteneri. Mai grav e că și potențialii parteneri sînt respinși pentru că nici Candu și nici Șor nu sînt priviți cu simpatie și nu sînt considerați ”îmbarcabili”. Senzația este că acest guvern al Platformei DA urmează să apară în mod miraculos din spuma mării, dus la Parlament – pe aripile vîntului și menținut în fotolii de Sfîntul Duh.
Deranjează și faptul că după ce au decretat aceste inepții, politicienii din partidele respective devin opaci la argumente și iritabili la maximum atunci cînd intră într-o discuție pe teme politice. Din multlăudatul lor europenism și spirit democratic nu rămîne mai nimic. Acești lideri preferă să se ascundă în spatele celebrului dicton al lui Roșca – nu ne sîcîiți degeaba, avem noi calculele noastre.
Iar noi le răspundem – Jupiter, te superi, ceea ce înseamnă că greșești.