ro 
ru 
Statele Unite au motivat retragerea contingentului său din Germania prin „politica de îngrădire” a Rusiei. Cu toate acestea, majoritatea trupelor americane se va întoarce acasă și doar câteva mii vor fi dislocate la granița cu Rusia – în Polonia.
Secretarul american al Apărării, Mark Esper, a declarat că viitoarea retragere a trupelor din Germania se încadrează în strategia politicii de îngrădire a Rusiei.
Poziția șefului departamentului este mai rea decât cea a guvernatorului, deoarece acesta dispune de un singur argument în sprijinul poziției declarate. Formal, Statele Unite, într-adevăr, vor „muta mai multe trupe mai spre est, mai aproape de granițele Rusiei”. Problema este că, la o examinare mai atentă, nu se alege nici praful din această teză, care scoate la iveală o situație destul de incomodă pentru americani în privința a ceea ce se întâmplă.
Aproape 12 mii de militari vor părăsi Germania. Cea mai mare parte a acestora – 6,4 mii de oameni – se va întoarce acasă în Statele Unite. Restul vor fi redistribuiți către alte țări europene, inclusiv Italia și Belgia. Și lângă Moscova – în Polonia – vor fi trimiși doar o mie de soldați.
Matematică nu prea impresionantă pentru a susține cuvintele lui Esper. Da, pur și simplu, nu poate fi altfel, întrucât coliziunea asupra contingentului american în RFG are o relație foarte specifică față de confruntarea dintre NATO și Rusia.
Încă în iunie 2018, Washington Post a relatat despre analiza Pentagonului asupra costurilor și a impactului redislocării în masă a trupelor în Europa. Publicația susținea că Trump și-a exprimat interesul pentru această idee de la începutul acelui an. Mai mult, motivele președintelui SUA erau legate exclusiv de nemulțumirea aliaților NATO, care au refuzat să aloce mai mulți bani pentru apărare. În primul rând, era vorba despre Berlin, care a evitat cu încăpățânare timp de mulți ani să-și majoreze cheltuielile militare la două procente din PIB, așa cum prevede carta Alianței Nord-Atlantice.
Acum un an, subiectul a reapărut în spațiul public. Atunci, ambasadorul SUA în Germania, Richard Grenell, a declarat direct disponibilitatea țării sale de a retrage o parte din contingentul său militar din Germania în Polonia, întrucât „este insultător să se aștepte ca contribuabilul american să plătească în continuare pentru cei peste 50 de mii de americani aflați în Germania, în timp ce germanii își folosesc excedentul comercial în scopuri interne”.
Această declarație a stârnit în Polonia o reacție furtunoasă și plină de entuziasm. De-a lungul anului trecut, politicienii polonezi și mass-media au visat lasciv că anume țara lor va deveni principalul centru al forțelor militare americane din Europa, în locul Germaniei. S-a ajuns la discuțiile privind perspectivele redislocării armelor nucleare. Este adevărat, trebuie menționat că aceste conversații nu au apărut de la zero, ci au fost provocate de demnitari de stat care au permis o astfel de dezvoltare a evenimentelor.
În general, dacă să alegem grâul de neghina declarațiilor politice, a planurilor și așteptărilor politice, atunci esența a ceea ce se întâmplă este una simplă.
Statele Unite au încercat timp de mai mulți ani să oblige Germania, ca una dintre cele mai mari economii din lume, să își majoreze substanțial cheltuielile militare, deoarece, dacă reușește, majoritatea fondurilor ar pleca peste ocean. Americanii au folosit amenințări, presiuni și șantaj. Totuși, toate eforturile lor au eșuat: Washingtonul nu a reușit să le schimbe părerea autorităților germane.
Se pare că Donald Trump a cam obosit de ceea ce se întâmplă, astfel că ministrul Apărării al țării și alți oficiali oferă o operațiune de acoperire a deciziei luate de șeful statului de a retrage armata din Germania, astfel încât Statele Unite să nu pară a fi perdantele în această situație.
Dar anume astfel arată.
Nu au putut obține ce și-au dorit de la nemți. N-au adus investiții suplimentare în propria economie. Contingentul militar în Europa va fi redus – și acest lucru pe fundalul creșterii influenței și puterii Rusiei. Retragerea trupelor ca o pedeapsă pentru Germania pare puțin credibilă: RFG va pierde într-adevăr locuri de muncă și anumite fonduri pe care le câștigă pentru deservirea infrastructurii militare, dar aceste pierderi nu sunt comparabile cu cele care ar fi fost dacă țara ar fi fost de acord cu cerințele Washingtonului.
În general, o mie de militari mai mult în Polonia este singurul lucru care îi permite Statelor Unite să-și salveze fața și să declare că își va menține cursul de îngrădire a Rusiei.
Se pare că în toată povestea asta, cea mai interesantă întrebare este de ce Trump a decis totuși să retragă contingentul militar din Germania. Până la urmă, nimic nu l-a oprit să continue să tragă pisica de coadă și, posibil, ar fi fost și mai puține consecințe negative.
Se pare că ar trebui căutăm un răspuns în personalitatea președintelui american și în obiectivele pe care și le stabilește ca lider național.
Cu toată excentricitatea sa, Donald Trump este de fapt concentrat pe rezolvarea problemelor sistemice care s-au acumulat în Statele Unite, inclusiv prin unele măsuri radicale. Printre altele, Statele Unite au căzut într-o capcană în care interesele sale economice și reputația unei superputeri mondiale au intrat în conflict direct.
De fapt, nemulțumirea președintelui este una justificată: nu numai că America a preluat funcțiile de apărare în locul Europei, dar o și plătește din cont propriu, întrucât cele mai mari și mai bogate economii ale Lumii Vechi au profitat din plin pe seama acesteia.
Fără îndoială, un rol important aici îl joacă faptul că niciunul dintre acestea, inclusiv Germania, nu crede în realitatea unei amenințări militare reale pentru ei înșiși din partea Rusiei. Așadar, dacă americanii vor să-și continue distracția militară și politică cu Moscova, Europa este gata să joace împreună cu partenerul său principal NATO, dar Washingtonul trebuie să plătească pentru ambițiile sale.
Însă statutul SUA ca superputere globală este, pentru majoritatea elitelor americane, o valoare intrinsecă, de dragul căreia nu este un păcat să se cheltuiască oricât de mulți bani. Inclusiv pentru proiecte care se știe din start că sunt falimentare.
Dar Donald Trump nu împărtășește o astfel de poziție. El a declarat în repetate rânduri și deschis că liderismul global are responsabilitatea de a aduce beneficii concrete pentru Statele Unite și economia acestora. Însă, dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci supremația de putere este o prostie inutilă și scumpă, iar resursele cheltuite pentru sprijinul său ar trebui redirecționate către domenii mai importante.
Decizia privind retragerea unei părți a contingentului din Germania este încă un exemplu care dovedește că, în chestiuni principiale, vorbele lui Trump nu vin în contradicție cu faptele.
Conștientizând că ar fi imposibil ca Berlinul să își schimbe poziția, el a acționat în acest caz ca un om de afaceri și a lansat un proces de reducere a costurilor. Redislocarea personalului militar în sine va necesita cheltuieli semnificative din partea SUA, dar în orice caz, este mai profitabil decât continuarea plății pentru întreținerea șederii lor în Germania pe parcursul a multor ani. Prin urmare, putem spune cu încredere că decizia lui Donald Trump este eficientă din punct de vedere economic și răspunde intereselor naționale ale Statelor Unite.
În același timp, aceasta continuă să demonteze hegemonia globală a Statelor Unite, demonstrându-și deschis slăbiciunea, prin incapacitatea de a duce întreaga povară a obligațiilor financiare asumate. Dar acest lucru satisface deja interesele întregii lumi.
