Vitali Catană

N-au trecut multe zile de la ultimul miting ”dedicat agriculturii”, iar Maia Sandu a anunțat deja că vor urma și alte manifestări. Nu este deloc surprinzător, căci oricare ar fi problema pusă în discuție, liderul PAS are o soluție universală: protestul, mitingul sau manifestarea.

Nu expertiză, nu proiecte, nu discurs cu reperele puse exact acolo unde îi doare pe cei aflați în dificultate. Doar scandări, că așa știe Maia Sandu să facă politică.

Însă opoziția înseamnă și altceva decât numai gâlceavă. Opoziția înseamnă și aspirația de a reprezenta o eventuală guvernare după răsturnarea celei prezente. Iar acest statut obligă opoziția să formuleze și un program privind propriile măsuri în domeniile vizate. Cu toate acestea, la Maia Sandu nu se observă măcar o singură teză, măcar într-un singur domeniu.

Prin urmare, toată aflarea în treabă a Maiei Sandu prin lipeala de problemele altora nu înseamnă altceva decât culmea incompetenței și a imoralității, pentru că liderul PAS a fost anterior guvernarea, după aia opoziția, apoi iarăși guvernarea și și acum este din nou opoziția.

Vă amintiți că Maia Sandu a fost ministru în guvernul Filat și prim-ministru nu cu mult timp în urmă? Știați că pentru accederea în funcția de premier dânsa trebuia să propună Parlamentului un program de guvernare care ar fi trebuit să se refere inclusiv la domeniul agriculturii, dat fiind că exista și un minister al agriculturii, dezvoltării regionale și mediului? Atenție, e vorba despre o prevedere expresă și obligatorie din Constituția Republicii Moldova! Vă mai amintiți că Maia Sandu a fost votată fără a înainta programul de guvernare? Apropo, era util din acest motiv să fi fost pusă problema constituționalității guvernului condus de ea.

La ora la care ne aflăm, Maia Sandu, care este iarăși opoziția, nu are nimic de spus despre agricultură, în condițiile în care trebuia să aibă un set de măsuri încă atunci când era prim-ministru. Undeva în altă parte așa ceva ar fi de neconceput, însă Maia Sandu demonstrează că este capabilă să realizeze în practică orice fel de absurditate politică.

În democrațiile occidentale este respectată cu rigoare o cutumă conform căreia un politician de vârf urmează să se retragă din viața politică după încheierea mandatului în funcția în care a fost ales sau ca urmare a înfrângerii în competiția electorală. Această regulă nescrisă permite sistemului politic să funcționeze eficient, coerent și demn.

Dincolo de faptul că în acest fel se întâmplă schimbarea clasei politice prin înrolarea oamenilor noi și trimiterea la vatră a politicienilor obosiți, pe această cale mai are loc împrospătarea și aerisirea discursului politic.

În conformitate cu acest model, un lider al opoziției are credibilitatea necesară pentru a critica guvernarea și pentru a propune soluții alternative, fără a i se putea reproșa greșelile dintr-un mandat anterior.

Vă imaginați, de exemplu, cum ar arăta Hillary Clinton, perdantă în competiția cu Trump, ieșind în fața americanilor și pretinzând că este cel mai potrivit candidat la funcția de Președinte al SUA deoarece la alegerile precedente a fost învinsă din cauza fraudelor și că, dacă va pierde și la alegerile următoare, se va întâmpla tot din cauza fraudelor? Sau poate îl vedeți pe Bill Clinton luându-l la rost pe același Trump pe chestiuni de moralitate?

La noi Maia Sandu face ca inepția să fie posibilă și normală, criticând pe alții în domenii în care ea însăși nu a mișcat un deget sau a făcut mai rău, vorbind de politici sociale și în materie de educație în situația în care dânsa a fost cea care a închis internate de copii și a redus orele de limbă engleză predate în școli, amintind de taxe, impozite și prețuri pe care tot ea le-a mărit, înfierând înregistrarea ”criminală” a unei nave sub pavilion moldovenesc înfăptuită tocmai de către cel care i-a fost șef direct etc.

Ok, Maia Sandu este așa cum o știm, dar cei care îl votează cu obstinație pe Lucinschi, apoi pe Filat, după asta pe Maia Sandu, iar după un mandat al Maiei Sandu încă odată pe Maia Sandu, aceștia cum sunt?