Cornel Ciurea

Răspunsul Consiliului Europei la adresa Zinaidei Greceanîi cu privire la criteriile de dizolvare a parlamentului pune punctul pe i pe chestiunea dizolvării parlamentului chiar dacă liderii PAS vor cu tot dinadinsul să facă din noapte zi. Trimiterea la ”ultimul recurs” este pe deplin lămuritoare și nu necesită o pregătire filosofică temeinică. Potrivit propriei interpretări, Consiliul Europei consideră că un parlament poate fi dizolvat doar dacă, unu, s-au epuizat toate posibilitățile de a numi un guvern și, doi, actorii implicați în proces (în cazul nostru, președinția), se comportă cu bună credință și nu trișează ca la o partidă de poker.

În cazul nostru, ambele condiții sînt încălcate flagrant de Maia Sandu, PAS și, posibil, suporterii lor din ambasadele străine. Președintele țării a refuzat să apeleze la posibilitățile aflate la îndemînă. Președintele n-a dorit inițierea unei a treia runde de consultări cu majoritatea parlamentară după ce a picat la vot candidatura guvernului Grosu. În plus, ea a refuzat să ia în calcul existența unui candidat la postul de Prim Ministru în timpul consultărilor de final cu fracțiunile parlamentare. Nu mai pomenim de existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la participarea Maiei Sandu într-un joc penibil de torpilare a primului candidat al majorității parlamentare. În asemenea condiții nu putem vorbi nici de epuizarea posibilităților și nici de bună credință.

Evident, această confirmare primită astăzi de autoritățile noastre va cîntări destul de greu în momentul în care Curtea Constituțională va lua o decizie cu privire la întrunirea condițiilor de dizolvare a parlamentului pe 15 aprilie. Ea nu va fi, totuși, decisivă. Intuim că Curtea Constituțională se află sub o presiune enormă a factorului politic și este obligată de ”cruciații democrației și statului de drept” să închidă ochii și să mai siluiască o dată Constituția pentru că ”scopul scuză mijloacele”. Urmînd acest sfat, Curtea va redeveni o marionetă politică, dresată și hrănită cu zăhărelul, care-și va trăda iremediabil misiunea nobilă. După o asemenea decizie, împotriva Constituției, bunului simț și Consiliului Europei, ne vom întreba din nou, a cîta oară, cum să procedăm ca să reabilităm o Curte devenită slujnică a unor interese străine.

În definitiv, sîntem astăzi ”ostatecii” așa numitului factor uman, așteptînd cu nerăbdare decizia Curții Constituționale. Specialiștii în drept constituțional formulează acest lucru în termeni destul de sofisticați și ne fac să credem că depindem de libertatea de conștiință a judecătorului care pune în capul mesei dreptatea și legea. În realitate, deseori depindem de ”mușchiul” judecătorului, care poate să decidă în funcție de motive foarte egoiste.

În cazul în care acest lucru se va întîmpla (din păcate există acest risc), singura soluție ar fi reactivarea mecanismelor care au dus la demisia fostei componențe a Curții Constituționale.