www.coment.md

Liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc a acordat un interviu pentru IPN, în care a declarat că „PDM rămâne un partid pro-european ca viziune, iar înainte de orice, PDM va fi într-o măsură și mai mare un partid pro Moldova”. De asemenea, el a avertizat că „în toamna veți vedea acțiuni interesante pe această linie, cu abordări mai noi pentru politica din țara noastră, care o să le placă cetățenilor, fiindcă de multă vreme le așteaptă”. În această situaţie e logic să ne întrebăm de ce brusc PDM a decis să devină un partid pro-Moldova şi ce şanse are să-şi realizeze intenţia.

Din start trebuie de menţionat că, după evenimentele din ultimele luni, era clar că PDM va încerca să se repoziţioneze pe arena politică a RM şi să încerce chiar să-şi facă un rebranding oarecare. În ultimii ani, PDM s-a poziţionat ca un promotor inveterat al integrării europene, iar pentru a fi mai credibil în această postură, în paralel, a declanşat o adevărată ofensivă împotriva Rusiei.

Însă miza sa s-a dovedit a fi total greşită – PDM aşa şi nu a ajuns miza europenilor în RM, din contra UE a sistat finanţarea pentru Moldova şi vine periodic cu critici destul de dure în adresa guvernării, iar relaţia cu Rusia a ajuns mai proastă ca oricând în anii de independenţă. Astfel, PDM nu a reuşit să cucerească electoratul pro-european din RM, în schimb l-a înrăit pe cel pro-rus şi aceasta-i îngustează vizibil spaţiul de manevră în continuare.

În situaţia creată, PDM a încercat să folosească pista de rezervă – cea americană. O perioadă, guvernării i-a reuşit să promoveze falsa impresie că ar avea relaţii bune cu SUA şi că ar juca un rol important în strategiile regionale ale americanilor. Însă, ultimele declaraţii destul de dure ale SUA în adresa guvernării de la Chişinău (privind invalidarea alegerilor primarului capitalei, privind reforma sistemului de impozitare şi amnistia capitalurilor) au spulberat acest mit şi a devenit evident că PDM a ajuns într-o izolare externă aproape totală – relaţii proaste concomitent şi cu Rusia, şi cu UE, şi cu SUA.

Astfel, a devenit clar că PDM trebuie să încerce să diminueze importanţa factorului geopolitic în procesele politice şi electorale din Moldova. Iar acest lucru poate fi făcut doar contrapunând ceva cu pondere respectivului factor şi acest ceva s-a dovedit a fi aşa-numita „doctrină” pro-Moldova. Prin urmare, putem concluziona că PDM a decis să devină un partid pro-Moldova nu pentru că brusc şi-a dat seama că aceasta e cea mai bună alegere pe care o poate face o formaţiune aflată la guvernare, ci pentru că… nu are altă alternativă. Deşi, din alt punct de vedere, e destul de straniu faptul că un partid care se află la putere de nouă ani abia acum se declară pro-Moldova. Logic ar fi fost ca respectiva „doctrină” să o aibă orice formaţiune din moment ce accede la guvernare.

Chiar dacă a decis să facă această schimbare de poziţii, PDM are prea puţine şanse să reuşească. În primul rând, pentru că există deja un partid care tot timpul s-a declarat pro-Moldova (Partidul Socialiştilor) şi acest partid are o largă susţinere populară, fiind primul în topul preferinţelor alegătorilor. În lupta cu PSRM pentru „doctrina” pro-Moldova PDM nu are practic nici o şansă, or orientarea pro-Moldova se demonstrează prin fapte făcute în timp, dar nu prin declaraţii de moment. În al doilea rând, PDM e partidul cu cel mai mare antirating din toate câte au fost vreodată la putere în Moldova. În sinceritatea declaraţiilor şi intenţiilor unei asemenea formaţiuni cea mai mare parte a alegătorilor pur şi simplu nu va crede. De aceea, cel mai probabil, noua orientare a PDM va rămâne doar o frumoasă declaraţie de intenţii şi nimic mai mult.