Vitalia Pavlicenco

Această întrebare mă frământă în ultimul timp. Mai ales în Anul Centenarului Unirii…

Imediat după anul 2014, care a urmat celor trei ani (2012-2013-2014) de manifestări și tot felul de alte acțiuni unioniste, a survenit o mare dezamăgire pentru noi, protagoniștii politici ai acelor poziții curajoase, obstrucționate chiar de ”proeuropenii” aflați la Putere. Pentru că ei, în loc să se alăture promovării idealului Reîntregirii, ne-au tot pus piedici și ne-au supus diverselor calificări neplăcute și neadevărate. Și ne-au furat voturile.

De la chiar începutul anului 2015 am fost, ca partid, PNL, ca și entitate, Consiliul Unirii, alături de protestatari, încercând să îmbinăm mesajul unionist cu cel anticorupție. Acest fapt ”a supărat”, dar am înțeles mai târziu și de ce. Scopul protagoniștilor protestelor antioligarhice nu era solidarizarea societății pentru o schimbare a situației și pedepsirea hoților de miliarde, ci de a se mai forma niște entități politice prin manipulare. Că ”partide nu ne ajung” în această republicuță amărâtă și hărțuită.

În acei ani am scris de multe ori că nu există o finalitate a mișcării protestatare lansate din 2015, la ale cărei acțiuni, repet, am fost masiv și pe 5 aprilie, și pe 3 mai, și pe 7 iunie, când s-a anunțat formarea a încă unui partid. Acum, în spațiul public, mediatic, în dezbaterile televizate, tot mai multă lume întreabă de ”finalitatea protestelor”. Pentru noi, pentru care programul anticorupție a fost baza platformei electorale în alegerile parlamentare din 2009, când PNL a mers împreună cu MAE și am beneficiat de consilierea unor experți buni din România, mesajul combaterii corupției nu era nou. Dar și atunci, în 2009, am stat la o răscruce, alegând între mesajul unionist și anticorupție.

După trei ani, tot mai multă lume înțelege că doar Reunirea cu Patria-mamă România înseamnă finalitate a protestelor naționale, iar unitatea națională românească trebuie să fie obiectivul sacru al celor care se declară democrați, reformatori, proeuropeni. Doar așa se poate ajunge la O ALTĂ SOCIETATE, cu mai puține nedreptăți, abuzuri, corupție, doar prin Reunire.

Urmăresc atent mișcările de pe ambele maluri ale Prutului, care, acum, – nu mă refer la cele unioniste! – au un scop îngust, de substituire a unora prin alții,eminamente politico-electorale sau puternic influențate astfel. Ele nu au caracter general, național, ci fals civic. Dar dacă cei care ies la proteste la București, cei care se convoacă la Iași, cei care ies la proteste pe 26 august la Chișinău și cei care vor ieși, în zilele următoare, pe 1 septembrie, pentru acțiuni unioniste ar avea o poziție comună PROUNIRE, ar fi un efect benefic pentru populația din cele două state românești? Pentru mine faptul este un test de sinceritate și de autenticitate.

Și, în acest sens, reiau întrebarea din titlu: Ar fi bine sau ar fi rău dacă energiile protestatare de pe ambele maluri ale Prutului ar cere Reunirea cu România?..