www.coment.md

Orice s-ar spune, dar Președintele Igor Dodon are așa-numitul al șaselea simț care-l ajută de fiecare dată să aleagă cea mai bună cale în politică (pentru sine și pentru echipa sa) și până acum nu a dat greș niciodată, chiar și atunci când se părea că a luat cea mai proastă decizie posibilă.

Mulți s-au grăbit să-l acuze pe Președintele Igor Dodon atunci când a părăsit Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Și mai mulți s-au grăbit să-i prezică „sfârșitul” politic. Dar nu a fost să fie – preluând o echipă de la zero, Igor Dodon a făcut-o mai puternică, mai influentă și mai populară decât echipa pe care a părăsit-o. În final, Igor Dodon a ajuns cel mai popular politician din RM, echipa socialistă – prima în preferințele alegătorilor, iar PCRM a rămas în afara Parlamentului și acum e la limita anonimatului politic.

Igor Dodon a avut capacitatea să vadă ceea ce nu puteau vedea mulți în 2011 – PCRM intrase în declin, iar conducerea acestuia nu avea capacitatea nici să înțeleagă acest lucru, nici să acționeze pentru a schimba situația. Decât să accepte migrarea electoratului de stâng spre nu știu ce partid, Igor Dodon a demarat un amplu proiect politic, oferindu-i acestui electorat o nouă perspectivă. Iar timpul a arătat că acțiunile sale, care semănau a „suicid politic” la prima etapă, s-au dovedit a fi corecte.

Un alt exemplu – mulți s-au grăbit să-l acuze pe Președintele Igor Dodon și echipa sa atunci când au votat pentru alegerea lui Nicolae Timofti în funcția de Președinte al RM. Și mai mulți s-au grăbit să-i prezică sfârșitul politic. Dar timpul a arătat că Igor Dodon a avut capacitatea de a privi lucrurile în perspectivă și de a-și crea sie însuși un vast spațiu de manevră electorală. În 2012 PSRM era încă prea slab și, dacă se declanșau alegeri parlamentare anticipate ca urmare a incapacității de alegere a Președintelui țării, echipa socialistă nu ar fi avut mari șanse. Igor Dodon avea nevoie de timp pentru a-și crește partidul, a-i consolida pozițiile electorale și el a câștigat acest timp, votând, împreună cu colegii, pentru alegerea lui Nicolae Timofti. Ulterior, Igor Dodon și-a luat revanșa, devenind el însuși Președinte al RM, iar echipa sa postându-se pe primul loc în alegerile parlamentare în două scrutine consecutive.

În 2016, unele partide de dreapta, dar și de stânga, s-au grăbit să-l acuze pe Igor Dodon de trădare, deoarece și-a canalizat atenția pe alegerile prezidențiale în detrimentul protestelor. Dar timpul a arătat că Igor Dodon din nou a avut dreptate – el a văzut o oportunitate de a-și consolida propriile poziții politice, dar și pozițiile echipei sale și nu a ratat-o. În timp ce foștii parteneri de proteste au rămas la același nivel politic (iar unii chiar au degradat până la limita anonimatului politic, Igor Dodon și echipa sa au ajuns pe culmi inimaginabile pentru alții.

Aceste trei exemple sunt cea mai bună dovadă că Igor Dodon are un al „șaselea simț” și aceasta-l ajută să aleagă tot timpul cele mai bune oportunități pentru sine și echipa sa. De aceea, acum, când multe depind de șeful statului, e logic să ne întrebăm: Ce va alege Igor Dodon? Dar, cu siguranță, ceea ce va alege va fi cea mai bună soluție pentru sine, pentru echipa sa și, cel mai probabil, pentru țară.