www.coment.md

Acum câteva zile, a avut loc un eveniment (pentru unii important, pentru alţii – mai puţin important), dar care ar putea avea anumite consecinţe la nivelul întregii clase politice. Este vorba despre primul dialog preelectoral la care au participat şapte partide pro-europene, dar care, cu acelaşi succes, pot fi numite şi unioniste: PNL, PLR, PPRM, PAD, PVE, Partidul „Democrația Acasă” și Partidul „Voința Poporului”.

S-o spunem deschis: fiecare dintre aceste şapte partide nu reprezintă mare lucru (din punct de vedere electoral), însă, în momentul în care ar ajunge la o eventuală decizie de participare în comun la următoarele alegeri parlamentare, lucrurile se pot schimba. În primul rând, pentru că unirea a şapte partide ar putea fi un mesaj puternic pentru electoratul unionist, care aşteaptă o coagulare a acestui segment politic. Potrivit unor estimări, electoratul unionist reprezintă la moment circa 20% din electoratul total din RM, însă el nu are o expresie politică din cauza faptului că partidele ce se pretind unioniste sunt răzleţite. Până când partidele unioniste nu-şi vor conjuga eforturile, acest segment de electorat nu va avea expresie politică şi alegătorii respectivi conştientizează perfect acest lucru. De aceea, ei s-ar putea orienta spre o eventuală construcţie electorală unionistă, inclusiv spre o construcţie ce ar putea rezulta din dialogul preelectoral menţionat mai sus.

Dacă acest lucru se va întâmpla, cu siguranţă vom asista şi la anumite acţiuni din partea altor trei partide (PL, PLDM şi PUN), pe care cele şapte formaţiuni menţionate mai sus susţin că încă le aşteaptă la dialog. PL lasă să se înţeleagă că va merge de unul singur în următoarele alegeri parlamentare, dar o eventuală construcţie electorală unionistă ar putea determina acest partid să-şi revizuiască poziţia, pentru că liberalii ar putea înţelege că în acest caz şansele lor vor fi minime. Aceeaşi situaţie poate fi şi în cazul PUN, care acum stă relativ bine, dar poate fi afectat serios de apariţia unei structuri electorale unioniste constituite de către alte şapte partide. În cazul PLDM situaţia e şi mai simplă – dacă eşuează dialogul său cu PAS şi PDA, altă soluţie reală acest partid practic nu va avea. Cu atât mai mult că, la ultimul său Congres (din data de 9 septembrie), s-a declarat unionist.

Astfel, cel puţin din punct de vedere teoretic, putem presupune că numărul partidelor ce ar putea construi ceva comun în următoarele alegeri parlamentare poate ajunge la zece. Dacă acest lucru se va întâmpla, PD, PAS şi PDA vor trebui de urgenţă să-şi revadă poziţiile şi mesajele electorale. Ele vor fi pur şi simplu obligate să vină cu mesaje speciale către electoratul unionist, în caz contrar riscând să piardă o parte importantă a susţinătorilor pe care-i au pe acest segment politic. În rezultat, am putea asista la formarea neoficială a unui pol politic unionist puternic, reprezentat de 7-10 partide declarate unioniste şi de trei partide care vor îmbrăţişa parţial unionismul. Iar aceasta inevitabil va duce la consolidarea altui pol – cel statalist.

Deja la această etapă se poate de presupus că polul statalist va fi reprezentat preponderent de socialişti, iar restul partidelor de aceeaşi orientare vor fi nevoite fie să accepte această realitate, fie să încerce să găsească unele joncţiuni, pliindu-se sub socialişti sau pe lângă ei. Astfel, nu este exclus că următoarele alegeri parlamentare ar putea fi o luptă între unionişti şi statalişti, ceea ce va fi o premieră absolută în istoria politico-electorală a Republicii Moldova.