www.coment.md

Acum câteva zile, în presă a apărut o informaţie care ne determină să privim cu alţi ochi lucrurile ce ar urma să se întâmple pe arena politică a Republicii Moldova în următoarele luni, inclusiv în alegerile parlamentare din februarie 2019. E vorba despre anunţul Partidului Socialist că va participa la următoarea campanie electorală. 

La prima vedere, nimic nu e straniu în acest anunţ – Partidul Socialist e o formaţiune înregistrată la Ministerul Justiţiei şi are tot dreptul să participe în orice tip de scrutin doreşte. Însă, dacă intrăm puţin în detalii, lucrurile apar în cu totul altă lumină. Dar, pentru început, să „aruncăm” o privire în trecutul acestei formaţiuni. Cel mai bun rezultat acest partid l-a acumulat în alegerile parlamentare din 1994. Atunci blocul comun al Partidul Socialist cu Mişcarea „Unitate-Edinstvo” a obţinut 22% (28 mandate de deputat din 101). În alegerile parlamentare din 1998 formaţiunea a participat în cadrul blocului electoral „Unitatea Socialistă”, care a acumulat doar 1,83%, iar în alegerile parlamentare anticipate din 2001 – în cadrul blocului electoral „Alianţa Braghiş”, liderul Partidului Socialist, Victor Morev devenind deputat. Cu acele alegeri practic se termină „istoria electorală” a Partidului Socialist, care de atunci nu a mai participat la nici un scrutin parlamentar. Şi iată că, după o pauză de aproape 18 ani, Partidul Socialist decide să revină şi să participe din nou la alegerile parlamentare.

Între timp, nimic nu s-a schimbat. Cel puţin, în presă nu au apărut informaţii că acest partid ar fi cooptat noi membri, că ar fi făcut careva reforme interne, că şi-ar fi creat noi structuri teritoriale etc. – adică nimic din toate celea ce ar fi justificat într-un fel încercarea Partidului Socialist de a reveni în marea politică. Nimic, cu excepţia unui detaliu, care ne determină să privim lucrurile cu totul altfel – de la precedentele alegeri parlamentare şi până în prezent, cea mai populară formaţiune din Moldova este Partidul Socialiştilor, adică un partid care are practic aceeaşi denumire ca şi Partidul Socialist. Nu este exclus că anume dorinţa de a „specula” pe seama denumirilor aproape identice a celor două formaţiuni a şi stat la baza deciziei celor din Partidul Socialist de a se avânta în alegeri. Altfel ce sens ar fi avut să se implice? Mai ales că acest partid a fost lipsă din marea politică din 2001 şi până în prezent.

Partidul Socialist are toate motivele să spere la un rezultat bun pe seama confuziei pe care o va induce în rândurile alegătorilor prin asocierea cu Partidul Socialiştilor. La precedentele alegeri (cele din 2014), pe lângă Partidul Comuniştilor a participat şi Partidul Comunist Reformator, ambele având practic aceeaşi abreviere – PCRM. Pe seama acestei confuzii, comuniştii reformatori au acumulat circa 5%, lipsindu-i pe cei din Partidul Comuniştilor din Republica Moldova de postura de prima formaţiune în topul preferinţelor alegătorilor. Cine a stat în spatele partidului care a „furat” PCRM circa 5% – putem uşor intui. Acum întrebarea este dacă stă cineva şi, dacă da, cine anume, în spatele Partidului Socialist?

Cu siguranţă, cei din PSRM vor lua atitudine faţă de acest atac evident asupra imaginii şi rating-ului lor. Cu siguranţă, vor urma şi acţiuni de ordin juridic. La aceste concluzii ajungem urmărind modul în care de regulă reacţionează cei din PSRM în situaţii similare. Iar aceste acţiuni ale PSRM vor fi ca o hârtie de turnesol, care va arăta cine şi ce intenţii are în legătură cu reanimarea Partidului Socialist. Nu este exclus ca acest exerciţiu să scoată în evidenţă şi adevărul despre relaţiile dintre PSRM şi guvernare. Dar să nu anticipăm…