Dumitru Spătaru

De regulă, în primele 100 de zile nici o guvernare nu se critică. Eu însă am decis să încalc această regulă, pentru că, nu ştiu de ce, dar cred că, dacă voi tăcea ca toţi, dacă mă voi lăsa purtat de euforia generală de pe urma schimbării puterii, dacă nu voi spune anumitor lucruri pe nume, situaţia se va agrava şi va avea de suferit, întâi de toate, noua guvernare. 

În primul rând, nu-mi place faptul că noua guvernare, în dorinţa de a „servi” societăţii „subiecte cât mai fierbinţi”, uită de elementare norme legale şi de bun simţ. Astfel, reprezentanţii noii puteri (începând de la Premier şi terminând cu miniştri şi deputaţi), aruncă în spaţiul public informaţii fără măcar a le verifica. Se vorbeşte despre scheme de sute de milioane, dar nu se aduce nici o probă, nici un nume; se vorbeşte despre documente secretizate, care conţin nu ştiu ce „bombe mediatice”, dar acestea nu se desecretizează; se face justiţie la televizor în direct, iarăşi fără a se ţine cont de cele mai elementare norme legale şi de bun simţ etc. Da, societatea trebuie să cunoască despre toate schemele fostei guvernări şi ele, cu siguranţă, sunt o mulţime, dar vrem să auzim nu doar declaraţii, vrem să vedem nu doar nişte politicieni făcându-şi PR ieftin – vrem să vedem probe, organe ale statului sesizate, vrem investigaţii şi, în ultimă instanţă, condamnări. Toate trebuie să urmeze o logică şi o procedură anume, căci, în caz contrar, prin ce se va deosebi noua guvernare de cea veche, care folosea exact aceleaşi procedee „de lucru”?

În al doilea rând, nu-mi place că noua guvernare procedează exact ca şi precedentele guvernări, distrugând absolut tot ce a fost până la ea şi lăsând impresia că istoria statului Republica Moldova abia acum începe. Eu admit că noua guvernare a avut motive pentru a sista proiectele vechii guvernări care implicau o componentă financiară sau care erau însoţite de diverse abuzuri, încălcări. Dar de ce să stopezi proiecte ce practic nu implică bani şi care sunt necesare oamenilor, cum ar fi, spre exemplu, cel care prevedea deplasarea medicilor în localităţi. Ce e rău în faptul că oamenii care nu-şi pot permite să meargă la medici în centrul raional sau la Chişinău să fie consultaţi în satele lor? Poate aceasta e unica lor şansă de a fi consultaţi de un medic. Proiectul trebuia închis numai pentru că venea de la fosta guvernare?

În al treilea rând, mie nu-mi plac „haiducii” din noua guvernare, care consideră că „toţi trebuie demişi”. Am numărat câteva demisii „organizate” de deputaţi, care anterior s-au aflat personal în conflict cu respectivii demnitari de stat. Apropo, opinia publică a aflat despre demisia unor demnitari nu de la aceştia sau de la instituţiile pe care le-au condus, ci de la… deputaţii ce au insistat pe demisia lor. Nu ştiu cum pe alţii, dar pe mine astfel de cazuri mă dezgustă, deoarece prea tare seamănă a răzbunare, a satisfacere de supărări sau interese personale. Un sfat pentru aceşti deputaţi-haiduci: demiteţi pe cine vreţi (e treaba voastră până la urmă), dar nu jubilaţi public, mândrindu-vă cu isprava pe care aţi făcut-o, mai ales dacă anterior aţi fost în conflict direct cu cel demisia căruia aţi „organizat-o”!

În al patrulea rând, mie nu-mi place că guvernarea actuala uită pentru ce a venit la putere. Iniţial, s-a spus clar că scopul urmărit este debarcarea de la putere a regimului lui Vlad Plahotniuc şi crearea condiţiilor optime pentru desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte în Moldova (se avea în vedere alegerile parlamentare anticipate). De aceea, oamenii au şi „înghiţit” alianţa nefirească dintre două extreme politice. De aceea, toţi au trecut cu vederea faptul că actualul Guvern nu are program de activitate (ceea ce s-a prezentat public, numai program de activitate nu poate fi numit). Deci, noua putere a fost percepută din start ca ceva temporar. Aceasta însemna că trebuia să dea jos regimul lui Vlad Plahotniuc, să schimbe componenţa Comisiei Electorale Centrale, a Curţii Constituţionale, a Procuraturii Generale, eventual a Centrului Naţional Anticorupţie, poate a Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi încă la vreo instituţie care ar avea careva tangenţă cu alegerile. După aceasta urmau să fie anunţate alegeri parlamentare anticipate. Noua putere însă se comportă de parcă a venit pe patru ani. Dacă s-au schimbat planurile, ar trebui să ne spună şi nouă, oamenilor, ca să înţelegem că miza actului din 8 iunie a fost nu înlăturarea lui Vlad Plahotniuc şi a regimului său, ci…. puterea. Banal, dar asta e!

În al cincilea rând, mie nu-mi place că noua putere se ocupă doar de demisii, uitând cu totul de problemele oamenilor. Două săptămâni Moldova a fost bătută de grindină, s-a confruntat cu ploi abundente, vijelii, diverse coduri galbene, cu alte calamităţi, dar puterea parcă nu era. Când sărmanii oameni deja se resemnaseră şi înţeleseseră că nimeni nu are grijă de ei, în sfârşit s-a organizat o şedinţă chinuită a Comisiei guvernamentale pentru situaţii excepţionale, care, apropo, nu prea s-a soldat cu multe soluţii. Nici până azi nu ştim care e starea reală a bugetului; nu avem un răspuns elementar dacă fosta guvernare într-adevăr s-a împrumutat de la băncile comerciale la rate ale dobânzilor astronomice; nu ştim care vor fi prevederile de bază ale politicii bugetar-fiscale etc. Tot ce auzim, sunt frânturi de declaraţii despre nu ştiu ce abordări fiscale, pe care, de multe ori, se creează impresia că nu le înţeleg nici cei ce le vociferează.

Nu ştiu cum altora, dar mie mi se creează impresia că cel mai bine noua guvernare se pricepe nu la administrarea ţării, ci la băut cafea cu ambasadorii sau cu alţi oficiali străini. A bea cafea, desigur, e bine şi necesar, dar să nu uităm că şi ceaiul se bea bine. Mai ales, după formula Boston. Dacă cineva a uitat ce înseamnă să bei ceai ca la Boston, recomand împrospătarea memoriei printr-o elementară deschidere a manualului de istorie.

Aş mai avea multe de scris, dar pun punct aici, pentru că nu vreau să se creeze anumite impresii despre noua guvernare. Iar cele scrise mai sus au avut un singur scop – să-i trezească la realitate pe cei de la putere şi să-i facă să înţeleagă ce au de făcut. Nu de show-uri avem nevoie, ci de schimbări. Prea mult timp am aşteptat schimbarea şi, dacă ne dezamăgim şi de data aceasta…