Victor Chirilă

Majoritatea absolută a cetățenilor este ferm convinsă că politicienii și numai politicienii sunt responsabili de starea lamentabilă în care a ajuns republica noastră. La rândul lor, politicienii consideră că poporul e de vină pentru că nu are suficientă cultură politică, nici conștiință civică și aproape întodeauna alege strâmb. Iar în opinia simandicoșilor experți și analiști politici, poporul își merită conducerea aleasă.

Toate trei afirmații conțin un sâmbure de adevărar. Totuși, consider că realitățile sunt mai complicate și nu pot fi prezentate doar în culori alb-negru.

Să ne întrebăm, pentru început, ce poate face un politician a cărui alegere în Parlament, promovare într-o înaltă și generoasă funcție sau protecție depinde nu atât de voința poporului cât, mai presus de orice, de loialitatea față de patronul său politic. Ce poate un politician, fie el și bine intenționat, dacă traficul de influență și corupția sunt uleiul angrenajului politic de la noi? Ce poate face sau ce poate păți un politician ales primar, care refuză să se înregimenteaze, fără a crâcni, în mașinăria politică majorității guvernamentale?

Veți spune că trebuie să se dezică de astfel de patroni și să lupte până la ultimul cartuș împotriva corupției. Nu va supărați, dar în R. Moldova foarte puțini politicieni s-ar încumeta să sfideze deschis patronii lor și să declare război total corupției. Pentru că, în condițiile actuale, când justiția este la cheremul patronului politic, o atare bravadă este politic sinucigașă, te poate costa scump: cariera politică, bunăstarea materială și chiar libertatea personală.

Veți spune că avem și exemple bune, de curaj. De acord, însă ce s-a ales din acele exemple? Octavian Țâcu, în calitatea sa de ministru al Tineretului și Sportului, a declarat război corupției. Ce a urmat știm bine. A fost expulzat din sistem și apoi hărțuit prin instanțe. Maia Sandu, în calitatea sa de ministră a Educației, a declarat război corupției și traficului de influență. Ce a mai rămas din firavele succese obținute de ea și echipa ei? Aproape nimic. Refuzând loialitatea față de patronul politic dominant, au fost expulzați din sistem. Am putea spune că și Dorin Chirtoaca a fost tentat să elimine corupția din administrația municipală, însă a eșuat lamentabil. Probabil, din considerente politice, dar și practice a acceptat realitățile așa cum sunt. A fost învins de corupție și trimis pe banca acuzaților.

Este de vină atunci poporul că nu știe să aleagă grâul de neghină? Înainte de a răspunde la această întrebare, vă invit să vă întrebați cum ar alege poporul conducătorii și legiuitorii săi, dacă hoții de bănci și bunuri ale statului ar fi judecați și puși la dubă? Dacă politicienilor corupți li s-ar interzice să ne reprezinte? Dacă justiția s-ar conduce de buchia și nu de indicațiile patronilor politici? Dacă și Codul Electoral nu s-ar schimba practic în fiecare an, după placul guvernanților? Am alege noi un șef de stat care promovează interesele unui stat străin, dacă instituțiile statului ar fi făcut lumină asupra finanțărilor sale prin zone off-shore? Ar alege poporul strâmb, dacă mass-media ar fi cu adevărat liberă și pluralistă și nicidecum monopolizată de politic și economic?

Ne merităm noi atunci conducerea aleasă? Bineînțeles, nu! Atunci cine e de vina că R. Moldova se zbate in sărăcie și corupție? Rusia, România, America, UE?

Voi încerca să răspund data viitoare la această întrebare.