www.coment.md

Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), s-a plâns Comisiei Electorale Centrale (CEC), condusă de fosta sa subalternă, Alina Russu, că unele partide au început deja campania electorală. Prin campanie electorală liderul PCRM are în vedere desemnarea candidaţilor pentru funcţiile de deputat în circumscripţiile uninominale şi aici el a indicat direct spre PSRM. Mai mult ca atât, Vladimir Voronin e deranjat serios că presa scrie despre aceşti candidaţi, despre averea lor, despre activitatea desfăşurată de ei până în prezent. 

Desemnarea candidaţilor de către socialişti se pare că nu le place nici celor de la guvernare (cel puţin ei lasă să se înţeleagă asta), ceea ce ne duce la gândul că sesizarea depusă de Vladimir Voronin nu e întâmplătoare şi că, aşa cum ne-a deprins deja, puterea se va folosi de ea în lupta cu cel mai puternic oponent al său – PSRM. Nici celor din opoziţia pro-europeană nu prea le place faptul că PSRM face publice numele candidaţilor săi, or aceasta pune o anumită presiune pe ei. Aşa sau altfel, dar se pare că lumea politică din RM s-a împărţit în două tabere: adepţii desemnării din timp a candidaţilor la funcţia de deputat (socialiştii) şi restul forţelor politice. În această situaţie, e logic să ne întrebăm: trebuie sau nu desemnaţi din timp candidaţii respectivi?

Dar, mai întâi, să ne întrebăm cine îşi poate permite desemnarea candidaţilor din timp? 1. Forţele politice care au un apreciabil potenţial uman şi au din ce alege; 2. Forţele politice care nu au de ce să-şi facă griji că, desemnaţi mai devreme, candidaţii lor vor intra într-o zonă de risc, deoarece, e logic, că, odată ce le este pronunţat numele, creşte interesul public, al presei faţă de aceste persoane şi, evident, toată viaţa şi activitatea lor devine publică; 3. Forţele politice care sunt sigure că au capacitatea de a face faţă eventualelor atacuri de imagine, politice, de oricare alt gen ce vor veni în adresa lor, inclusiv pe filiera candidaţilor desemnaţi. 4. Forţele politice care îşi doresc ca electoratul să facă o alegere conştientă şi din timp îi oferă posibilitatea să se documenteze asupra candidaţilor propuşi.

Cine nu-şi doreşte desemnarea din timp a candidaţilor? 1. Acei care nu prea au oameni pregătiţi pentru a candida şi a face faţă unei concurenţe politice reale şi speră să camufleze acest neajuns pe fonul înaintării masive a candidaţilor de către alte partide (atunci presa şi oamenii simpli nu prea au timp să se intereseze de fiecare candidat în parte); 2. Forţele politice care sunt conştiente că, candidaţii lor au pete de imagine şi, cu cât mai târziu îi vor afişa în public, cu atât mai puţine şanse vor exista ca aceste pete să iasă în evidenţă; 3. Forţele politice cu capacitate redusă de a face faţă atacurilor de imagine, care pot veni inclusiv pe filiera candidaţilor desemnaţi. 4. Forţele politice care mizează pe deruta şi manipularea electoratului, nu-şi doresc ca acesta să facă o alegere conştientă şi preferă să îi „împingă” pe ultima sută de metri un „cal troian” în speranţa că alegătorul nu-şi va da seama de ce i s-a propus.

Şi regulile aplicate în democraţiile avansate, şi experienţa ţărilor dezvoltate, şi bunul simţ, şi corectitudinea în relaţia cu alegătorul – totul vorbeşte despre faptul că partidele serioase trebuie să-şi desemneze din timp candidaţii la funcţiile de deputat. Iar faptul că presa se interesează cine sunt ei, nu e campanie electorală, ci un elementar exerciţiu democratic în speranţa că astfel alegătorul e ajutat să cunoască mai bine ce i se propune în calitate de ofertă electorală. Acest lucru trebuie să-l înţelegem cu toţii şi, salutând exemplul socialiştilor, să punem presiune şi pe ceilalţi actori politici să-şi scoată candidaţii la vedere. Numai astfel îi vom putea trece pe toţi pretendenţii la fotoliul de deputat prin toate filtrele posibile – integritate, profesionalism, calităţi personale etc. Numai astfel vom avea certitudinea că votul alegătorului pentru următorul Parlament va fi dat în cunoştinţă de cauză, va fi unul cât de cât conştient.