www.coment.md

O analiză sumară a comportamentului politicienilor din Moldova din ultimul timp scoate în evidenţă mai multe stranietăţi, care nu pot fi trecute cu vederea. Or, perioada pe care o traversează Republica Moldova este una de maximă importanţă şi necesită o abordare pe măsură. Dar să facem o scurtă analiză a comportamentului principalilor actori politici. 

Partidul Democrat – deşi, la moment, are întreaga putere în mâini, PDM pare total dezorientat, iar mişcările sale haotice ridică mari semne de întrebare privind capacitatea acestei formaţiuni de a face o evaluare obiectivă a situaţiei în care se află, dar şi de a-şi stabili corect obiectivele pentru perioada imediat următoare. Astfel, PD încearcă cu disperare să-şi găsească locul pe arena politică – ba se declară pro Moldova, ba încearcă să revină din nou la europenism, ba face tentative să combine aceste două platforme, ba declară că va oferi „o a patra cale de dezvoltare pentru RM”. PDM se zbate ca un muribund politic în convulsii, încercând cu disperare să se agaţe de orice posibilitate de a supravieţui. Iar acest diagnostic îi stabileşte şi poziţia în raport cu alţi actori politici – ba se ia la harţă cu partidele pro-europene, ba declară război socialiştilor şi Preşedintelui Dodon, ba luptă concomitent cu UE şi cu Rusia, ba se laudă că are relaţii bune cu americanii, ba dă de înţeles că nici de relaţia cu americanii nu mai are nevoie. Într-un cuvânt, PDM dă senzaţia că e în criză totală de idei şi soluţii, că nu are încă o identitate politică clar stabilită şi nici poziţii ferme în probleme de maximă importanţă. PDM e ca un automobil condus de o persoană în stare de ebrietate, care, chiar dacă se mişcă, oricum nu are cum să evite accidentul ce-i va deveni fatal.

Opoziţia pro-europeană – relativ activă până mai ieri, acum practic a dispărut din viaţa politică a ţării. Nu este exclus că tot efortul depus de partidele din opoziţia pro-europeană până recent îndreptat spre „afirmarea externă”, acum e consumat în reglările de conturi interne. Nu este un secret că aceste partide, chiar dacă au decis că vor merge împreună în următoarele alegeri parlamentare, sunt măcinate de dispute interne, luptă pentru poziţii şi candidaţi, dar şi pentru perspective de viitor. Se pare că de ceva timp poziţionările interne sunt mult mai importante pentru opoziţia pro-europeană decât prestaţia publică şi aceasta explică în mare parte de ce aceste partide practic au dispărut din vizorul opiniei publice. Dacă vor continua să aibă aceeaşi prestaţie şi în continuare, opoziţia pro-europeană va risipi şi modestele şanse pe care le are legate de alegerile parlamentare.

Partidele unioniste – o parte din acestea încearcă cu disperare să identifice o formulă de participare în comun la următoarele alegeri. Dar negocierile firave care se duc de cele mai dese ori se soldează cu scandaluri, acuzaţii reciproce, spălatul rufelor murdare în public, decât cu alte rezultate. O parte din unionişti privesc cu jind spre PAS şi PDA, în speranţa că aceste partide le vor lua cu ele în alegeri, altă parte îşi leagă speranţele de PDM, iar a treia categorie pur şi simplu fac zarvă, înţelegând că nu au de unde să aştepte minuni în politica moldovenească.

În această situaţie de haos total, care domină politica moldovenească, doar socialiştii şi Preşedintele Igor Dodon dau impresia că ştiu ce au de făcut şi, cel mai important, cum. Preşedintele depune eforturi pentru a păstra Moldova pe linia de plutire în relaţiile externe (vizita lui Erdogan, întrevederea cu Macron, discuţiile cu Putin etc.), promovând conceptul unei „politici externe echilibrate”. Preşedintele Dodon menţine şi chiar reuşeşte să avanseze dialogul cu Tiraspolul privind reîntregirea ţării (întrevederile permanente cu Krasnoselski, discuţiile cu Kozak, întrevederile tradiţionale cu reprezentanţii corpului diplomatic etc.). Preşedintele Dodon încearcă să promoveze valorile tradiţionale (organizarea la Chişinău a Congresului Mondial al Familiei, vizita Patriarhului Kirill etc.). Preşedintele Dodon implementează proiecte sociale (renovarea grădiniţelor, procurarea de locuinţe pentru familiile social-vulnerabile, deschiderea terenurilor sportive etc.). Pentru o mai mare eficienţă Preşedintele are nevoie doar de un sprijin politic pe măsură şi se pare că PSRM se pregăteşte să i-l ofere din postura de partid al puterii.

Astfel, în spiritul deschiderii şi transparenţei, PSRM a demarat deja pregătirile către campania electorală a alegerilor parlamentare, desemnând candidaţi în circumscripţii. PSRM dă senzaţia că are o strategie clară şi un suport popular pe măsură, iar mitingurile organizate periodic sunt cea mai bună dovadă în acest sens. PSRM se întâlneşte permanent cu cetăţenii, organizează zile de informare politică, încearcă să menţină vie speranţa oamenilor într-un viitor mai bun.

Toate acestea fiind enunţate, se pare că doar PSRM şi şeful statului abordează cu maximă responsabilitate perioada pe care o traversează Moldova, dar şi viitorul apropiat. Celelalte formaţiuni au alte agende, care, din păcate, sunt departe de interesul ţării, al cetăţenilor.