www.luchianiuc.com

În ultimele zile s-a scris și s-a vorbit mult despre arestarea fostului șef al IGP, Alexandru Pînzari. Mai toți au „înghițit gălușca” ce le-a fost servită, adică povestea pregătită din timp de cei care și-au dorit cu orice preț încarcerarea lui Pînzari. Și mai nimeni nu a încercat să intre în esenţa lucrurilor. Am mai citit ce scriu unii, ce scriu alții și am încercat, la un pahar de vin ieri seara să arăt cum au loc show-urile la începutul domniei #năPAStei.

Așadar, sunt câteva motive de ce Pînzari:

Unu – Procurorii, care au devenit ţinta atacurilor din partea noii puteri (inclusiv fiind ameninţaţi cu evaluarea externă și ulterioara demitere) vor acum să o impresioneze pe Maia Sandu și pe cei de la PAS, dovedindu-şi eficiența. Iar ce poveste o poate face mai sensibilă pe Maia Sandu decât cea în care pe post de figuranţi apare finul lui Plahotniuc și o pretinsă structură care se zice că lucra inclusiv împotriva PAS în perioada când formaţiunea era în opoziție?! Iar numele lui Pînzari era necesar în toată această poveste pentru a da pondere dosarului, căci a fost și şef la IGP, și ministru. Ce contează dacă are sau nu vre-o vină în realitate!? Contează titlurile din presă! Apropo, despre zelul procurorilor. Nu exista nici un motiv pentru plasarea lui Pînzari în arest pentru 30 de zile și acest lucru o să vi-l spună chiar și un student de la juridică. Dar pentru ca impactul să fie mai mare s-a recurs la această măsură.

Doi – Pînzari este vicepreședintele unui partid de opoziţie. Noua putere înțelege că degrabă va pierde simpatiile celor ce au votat-o pentru că nu are cum la modul practic să schimbe lucrurile în bine, aşa cum a promis. Și atunci procurorii au decis că noua putere va aprecia faptul că ei „au grijă” de pe acum să distrugă alternativele pentru electoratul democratic, pro-european. Lovești în Pînzari – compromiţi PDM. Simplu, rapid, eficient. Exact ca pe vremea lui Plahotniuc. Guvernările se schimbă, abordările rămân.

Trei – Despre Pînzari s-a scris în ultimul timp că ar avea atribuţie la un business prosper, deși și el, şi compania vizată au negat acest lucru. Iar când e vorba de bani, interesul procurorilor devine şi mai mare. Calculul, probabil, e simplu: le faci plăcere celor ce reprezintă noua putere, oferindu-le „dosare de rezonanță” și distrugându-le oponenţii politici, și încă mai încerci să rezolvi și nişte probleme financiare.

Deci, concluzia este că din toate aceste punte de vedere, Pînzari era ţinta ideală pentru procurori. Ce ziceți de aşa abordare?

Apropo, eu m-am referit în general la cazul lui Pînzari. Dacă va fi necesar, voi reveni cu detalii. Căci multe sunt de scris, iar lucrurile nici pe departe nu sunt atât de simple cum încearcă unii să ne convingă.