www.coment.md

Dreapta politică din Republica Moldova, în special cea aflată la guvernare, nu-şi doreşte soluţionarea problemei transnistrene – este o concluzie care se impune urmărind evoluţia evenimentelor şi declaraţiile ce se fac în ultimul timp la tema dată. Şi toate au pornit de la un şir de luări de atitudine ale Preşedintelui Igor Dodon că problema transnistreană ar trebui soluţionată pe calea acordării unui statut special regiunii din stânga Nistrului.

Aceste declaraţii repetate ale şefului statului au stârnit o adevărată isterie în tabăra celor de dreapta, mai ales după ce şeful statului a enunţat aceeaşi teză de la tribuna Organizaţiei Naţiunilor Unite. În situaţia creată, este logic să ne întrebăm: Dar ce-şi doreşte cu adevărat dreapta în raport cu problema transnistreană?

Anterior, când Igor Dodon, în calitate de Preşedinte al Partidului Socialiştilor, promova ideea federalizării Republicii Moldova, aceasta fiind şi o soluţie pentru problema transnistreană, cei de dreapta ripostau cu argumentul: Moldova nu poate fi federalizată, deoarece aceasta contravine Constituţiei, iar problema transnistreană trebuie soluţionată pe calea acordării unui statut special regiunii din stânga Nistrului, însă în cadrul statului unitar şi suveran Republica Moldova. În context se făcea trimitere şi la Legea din 22 iulie 2005, care de asemenea prevede soluţionarea problemei transnistrene pe calea acordării unui statut mai special raioanelor din stânga Nistrului. Apropo, acea lege a fost adoptată cu votul a 100 din 101 deputaţi, adică a fost susţinută de toate forţele politice parlamentare, indiferent de culoarea lor politică. Şi dacă până mai ieri poziţia forţelor de dreapta putea fi înţeleasă, acum nu e clar ce se întâmplă. Or, în esenţă, şeful statului propune nimic altceva decât ceva pentru ce ieri pleda dreapta pro-europeană din Moldova, ceva care consună perfect cu Legea din 22 iulie 2005.

Deci, ce se întâmplă în realitate? Răspunzând la această întrebare, vom scoate în evidenţă şi adevărata atitudine a dreptei pro-europene din Moldova faţă de problema transnistreană. Posibil, dreapta pro-europeană nu se aştepta ca şeful statului să ocupe această poziţie. Şi aici trebuie să înţelegem şi logica pasului făcut de Preşedinte. Igor Dodon a simţit conjunctura internaţională favorabilă ce s-a creat pentru soluţionarea problemei transnistrene şi, făcând un uşor pas înapoi, a decis să se folosească de ea în interesul Republicii Moldova. Da, trebuie să recunoaştem că niciodată nu a existat o conjunctură internaţională mai favorabilă pentru soluţionarea problemei transnistrene decât acum. Acest lucru şi-l doresc toate marile puteri ale lumii, care au interese în această regiune a Europei, iar consensul lor în ceea ce ţine de Republica Moldova e un precedent la nivel mondial. Ar fi mare păcat ca Moldova să nu se folosească de această conjunctură în interes propriu. Şeful statului încearcă să prindă acest val internaţional puternic şi, făcând cedări seroase, acţionează prompt pentru soluţionarea problemei transnistrene. Iar mişcarea s-a i-a luat prin surprindere pe cei de dreapta, care, din inerţie, îl critică pe Igor Dodon, fără a înţelege că de fapt atacă poziţia pe care au ocupat-o anterior chiar ei. Dar aici apare deja altă întrebare: Înţeleg oare cei de dreapta că acum ei acţionează nu atât împotriva Preşedintelui Igor Dodon, cât împotriva intereselor ţării? Dacă nu înţeleg, atunci ar fi cazul ca acest lucru să le fie explicat. Iar dacă înţeleg, dar continuă să acţioneze astfel, atunci e grav. Şi pentru ei, şi pentru ţară…