Guvernanții (mai exact, cei care îi consiliază în materie de comunicare ) mai au de însușit câteva reguli banale ale comunicării de criză.
Republica Moldova rămâne în continuare în paradigma situației excepționale, prelungite de Guvern în contextul războiului din Ucraina.
Deja ne-am obișnuit cu termenul, cu operativitatea și lipsa de transparență decizională pe care și le permite Guvernul în astfel de circumstanțe. Dar, esté regulamentar.
Noi, cetățenii, ne-am obișnuit și cu aceasta, dar, ei, guvernanții, nu au însușit secretele comunicării în astfel de circumstanțe.
De altfel, atenționam, în perioada crizei Covid-19, că nu este cazul să iasă la briefing-uri de presă , de două ori pe zi, ministra Dumbrăveanu, chiar dacă avea o retorică empatică și convingătoare. ”(„Mama, stai acasă!”, am apreciat atunci impactul emotiv și persuasiv al adresării.)
În aceste situații, în situații de comunicare de criză, principalul mesager devine purtătorul de cuvânt al respectivei entități instituționale.
În stânga Nistrului se produc explozii. Urmăresc două zile consecutiv, două mini declarații ale Președintelui RM.
Cea de azi, 28 aprilie, de exemplu :
„Este o informație despre o explozie, sursa acestei explozii nu o cunoaștem încă”, a spus Sandu.
Nu poate fi redus rolul și importanța șefului statului la astfel de declarații.
Nu poate fi diminuată importanța, potențialul de control al situației, în cele din urmă, imaginea Comandantului Suprem, doar de dragul unei prezențe mediatice. Asta nu consolidează, dar, dimpotrivă, compromite autoritatea.
Astfel de constatări VOLATILE le poate debita în spațiul public un purtător de cuvânt – al Ministerului Apărării, al Centrului de criză sau al Comisiei pentru situații excepționale (i s-ar ierta), dar nu șeful statului.
Nu -i „împingeți” Cezarului ceea ce nu este demn de autoritatea lui !