www.politics.md

În mod surprinzător, pe timp de pandemie, viața politică se destabilizează progresiv ceea ce indică că ar fi de luat în calcul și posibilitatea unei schimbări de majoritate parlamentară cu consecințele de rigoare. Subțierea rîndurilor deputaților PDM în favoarea Pro Moldova dar și aluziile liderilor socialiști la presiunile pe care le fac diplomații occidentali asupra conducerii democraților în vederea renunțării la guvernare în tandem cu socialiștii, sugerează că actuala configurație politică este în proces de disoluție. În plus, preluarea de către opoziție a controlului asupra Curții Constituționale vădește capacitatea ei de a bloca acțiunile guvernării.

Deși nu există motive serioase pentru a constata un fiasco al guvernării, totuși, sistemul politic moldovenesc, puternic lovit de ”consensul geopolitic” din vara anului trecut, nu reușește să-și revină și, deocamdată, produce aranjamente provizorii.  Primul a fost alianța dintre socialiști și blocul ACUM, ulterior înlocuită de o coaliție dintre socialiști și o parte din democrați. Ambele construcții au suferit de o problemă similară –  excluderea oligarhilor (diasporei) din linia întîi a politicii dar rămînerea lor în joc și exploatarea de către ei a ocaziilor de a bloca acțiunile politicienilor din țară. Faptul că oligarhii nu sînt acomodați în cadrul sistemului politic actual dar dispun în continuare de resurse impunătoare pentru a influența desfășurarea jocului politic condamnă Moldova la instabilitate și fierbere lipsită de sens.

În treacăt fie spus, o situație similară atestăm în Ucraina și, mai recent, în Kazahstan. În această țară din Asia Centrală, noul președinte Tokaev, după consultări cu ”liderul națiunii” Nursultan Nazarbaev, a demis-o din funcția de speaker al parlamentului pe fiica lui Nazarbaev, Dariga, o persoană extrem de influentă în cercurile oligarhice. Acolo, lupta între clanuri și cercurile de afaceri abia începe.

O altă problemă care vulnerabilizează sistemul politic în condițiile actuale ține de insatisfacția geopolitică a occidentalilor cu privire la rezultatele jocului politic din Moldova. După instaurarea consensului geopolitic din vara anului trecut, occidentalii au contat pe faptul că vor fi în stare să-și îmbunătățească gradual pozițiile prin promovarea blocului ACUM. N-a fost să fie. Bătălia pentru funcția de Procuror General a fost pierdută de Maia Sandu și diplomații occidentali iar instaurarea guvernului Chicu a însemnat dislocarea echilibrului geopolitic în favoarea unui curs indezirabil pentru vestici, cu o atenție sporită pentru orientarea pro-rusească. Acordarea creditului rusesc de 200 de milioane de dolari doar a subliniat această prioritate.

Aidoma oligarhilor, occidentalii au pierdut o bătălie dar nu sînt de acord să piardă și lupta. Din această cauză ei au intensificat legăturile cu grupările ostile alianței majoritare și încearcă din răsputeri să-și ia revanșa. În mod deloc surprinzător, asistăm la o reclădire a alianței dintre occidentali și oligarhi – ambele partide au aceleași interese și par să se susțină reciproc. Criticile și reproșurile reciproce s-au atenuat și nu mai contează, actorii își sincronizează acțiunile, iar o coaliție dintre Șor, Candu și Maia Sandu nu mai este percepută ca o imposibilitate absolută.

Deocamdată observăm că partidele de dreapta au un rol secundar și sînt folosite de occidentali mai curînd ca masă de manevră. La nevoie, ei pot fi cuplați cu socialiștii (asta am văzut deja) sau cu oligarhii (asta, probabil, vom vedea). E de regretat incapacitatea acestor partide de a se consolida suficient de mult pentru a fi în stare să promoveze o agendă proprie și de a participa cu drepturi egale în aceste poziționări politice. Acceptarea necondiționată a vasalității este o tară de care blocul ACUM nu poate scăpa nicidecum.

Dar veriga cea slabă pentru moment este Partidul Democrat. Lupta politică se dă pentru a scinda acest partid cu scopul de o obține un control decisiv asupra unei mase cît mai mari de deputați lipsite de orice identitate partizană. Oligarhii și occidentalii urmăresc să ciopîrțească un partid pe care nu demult îl controlau în totalitate ( ironia soartei). Sarcina, totuși, nu este ușoară deloc pentru că deputații PDM au un instinct al conservării bine dezvoltat (mai ales, după evenimentele de tristă faimă din iunie anul trecut) și preferă să nu rîpă rîndurile, rămînînd la guvernare. Săptămîna trecută am asistat la o nouă plecare din partid dar deocamdată nu putem ști dacă ea va fi urmată de altele.

Politica moldovenească a intrat din păcate într-o zonă pe care o putem numi filosofc ”dincolo de bine și de rău”. Toate barierile și opreliștele s-au rupt și vedem împerecheri dintre cele mai bizare – socialiștii cu adversarii lui Plahotniuc, oligarhii cu occidentalii, partidele de dreapta cu Candu și Șor. Să nu uităm și de vechea combinație dintre socialiști și blocul ACUM. În aceste condiții, busolele noastre valorice nu mai funcționează.

Avem nevoie de restabilirea dualismelor vechi care dădeau sens vieții noastre politice.