ro 
Sunt in fata laptopului de azi de dimineata, incercand sa dau o forma ideilor mele. Copilul meu sta in fata televizorului, tocmai ca sa pot sa ma concentrez pe textul asta.
Sotia mea este fugita pana la sediul editurii.
Promisesem ca vin cu un articol in care sa desenez o “harta”, a omului de actiune. L-am invartit pe toate partile si, intr-un final, am renuntat la el. Nu mi se pare ca este momentul, acum.
Incerc sa vad imaginea de ansamblu, sa imi dau seama incotro se indreapta Romania, in contextul in care a fost decretata starea de urgenta si cei mai multi dintre noi stam in casa, asteptand “sa treaca” virusul.
Tocmai pentru asta, tot weekendul am stat pe telefoane. Cu freelanceri, antreprenori sau simpli angajati.
Scopul meu a fost sa inteleg “perceptia generala” cu privire la ce urmeaza sa se intample in Ro, in UE si in lume. Tocmai pentru ca am lucrat ani intregi in coaching de business, am o agenda de telefon foarte generoasa, din punctul asta de vedere.
Iar concluziile au fost surprinzatoare, pentru mine. Pentru ca exista doua universuri momentan paralele: cum vad antreprenorii situatia actuala si cum o vad angajatii.
Scurta recapitulare:
Acum cateva zile am scris un newsletter care avea subject line “Nu am titlu pentru emailul asta”, newsletter care a fost trimis in lista mea de 50 000 de abonati.
Am primit undeva in 72 de ore aproape 1000 de raspunsuri (inca mai curg, chiar in momentul in care scriu randurile astea). Emailul respectiv a avut cele mai bune rate de deschidere si de raspuns din ultimii ani.
Concluzia mea a fost ca lumea este interesata de ce se intampla in Romania la ora actuala. E avida de informatii, dar nu de orice fel de informatii – ci de la surse de incredere.
Tine de modul in care suntem construiti. Undeva in adancul nostru inca suntem vanatori-culegatori care apartinem unui trib si vrem sa stim ce cred ceilalti din tribul nostru.
Daca citesti acum, aici, exista sanse mare sa faci parte din tribul meu. De-asta iti scriu.
Data trecuta am spus ca nu pot vorbi despre virus in sine, pentru ca nu sunt specialist, dar am venit cu cateva observatii legate de psihologia maselor, de marketing / vanzari si de legatura fina intre economie si sistemul de sanatate.
Am avut trei parti in newsletter:
1) Am vorbit de “Efectul turnurilor gemene” in marketing, care spune ca atunci cand exista o trauma nationala (atentat, calamitate etc.), nimeni nu mai cumpara nimic care nu are legatura cu supravietuirea imediata.
2) Am vorbit despre ideea de societate de consum si de faptul ca este motivul pentru care traim in cea mai buna perioada a omenirii, in ansamblul istoriei ei: lupta impotriva saraciei extreme, inovatia, sanatatea, nivelul de libertate individuala la care am ajuns – toate se datoreaza conceptului de “piata libera”, intr-o mai mica sau mai mare masura.
3) Si, nu in ultimul rand, am dat un sfat, sa lasi telefonul jos si sa nu mai citesti atatea stiri sau sa fii prezent in social media de dimineata pana seara, pentru ca e toxic (in momentul de fata).
Atunci cand esti PREA informat, cand stai cu ochii tinta la TOT ce se intampla in economie, TOT TIMPUL, esti intr-o stare de paralizie cognitiva. Nu mai faci nimic. Esti precum prada din fata unui sarpe veninos, hipnotizata de sunetul si de miscarile unduitoare pe care le face.
Acum vin cu continuarea.
Ce stim despre COVID-19?
Nu intru in detalii supercomplicate, pentru ca nu sunt nici specializat in asta, dar si pentru ca nu despre asta este vorba in acest articol.
Scopul meu este sa te duc catre responsabilizare personala si sa te fac sa te scuturi de frici, sa te pui in miscare.
(Atentie! – nu sa iesi din casa, ci sa te pui in miscare – ai rabdare un pic, ca sa desenez intreg tabloul)
Lucrurile pe care le stim:
Exista doua mari filosofii in abordarea impotriva virusului, la nivel de natiuni:
-
exista abordarea “UK” – care a decis sa nu ia masuri foarte restrictive, plecand de la premisa ca oricum nu putem sa oprim virusul, care va ajunge sa infecteze 60-80% din populatie.
Premisa de la care pleaca aceasta filosofie este ca daca daca se imbolnaveste populatia, desi o parte din ea moare (intre 1 si 3% dintre imbolnaviri), se obtine o imunizare la nivel de comunitate.
-
exista abordarea “Coreea de Sud” (si a restului lumii, de altfel) – care, desi este de parere ca virusul nu poate fi stopat si ca va infecta 60-80% din populatie, scopul nu este sa il opresti, ci sa il intarzii, ca sa poti da guri de aer sistemelor medicale nationale.
Exista exemplul Italiei, partial si al Spaniei – care arata ca un numar mare de bolnavi veniti “deodata” colapseaza sistemul medical, care depinde aproape strict de numarul de paturi de terapie intensiva si de aparate de ventilatie.
Filosofia UK, cea de imunizare brusca, de grup, tine economia in viata, teoretic, dar exista riscul de colaps al intregului sistem medical.
Folosofia adoptata mai mult sau mai putin de catre celelalte tari – pune pe primul loc sistemele nationale medicale, pentru a nu claca, in fata unui val mare de bolnavi. In al doilea caz, mediul privat si economia au nevoie “sa reziste” pana trece pericolul.
Ce mai stim:
-
ca virusul este al naibii de contagios, dar si ca rata de mortalitate este intre aprox. 1% (Coreea de Sud) si 5% (Italia), in functie de mai multe variabile;
-
ca cei mai multi dintre bolnavi percep COVID-19, odata infectati, ca o gripa normala, cu multi asimptomatici;
-
dar si ca efectele se agraveaza odata cu varsta pe care o are cel infectat sau cu alte afectiuni pe care le mai are;
-
ca vaccinul nu are cum sa vina mai devreme de 9-12 luni
In cazul asta, masurile luate la nivel national, de fiecare tara in parte, sunt luate cu scopul de a intarzia numarul de imbolnaviri intr-o perioada foarte scurta de timp si de a nu colapsa sistemele medicale.
Romania nu putea, cel putin teoretic, sa adopte o linie mai relaxata de masuri, in conditiile in care sistemul nostru medical nu se apropie de cel italian ca numar de paturi, sisteme de ventilatie, personal etc.
Momentan, la ora la care scriu acest material, se pare ca masurile luate la noi au intarziat virusul, comparand cu alte tari: in 26 februarie Romania avea 1 bolnav, Spania avea 2.
Noi am luat masuri mult mai drastice (inchiderea scolilor, interzicerea evenimentelor cu peste 1000 de persoane incepand cu 8 martie etc.). Concluzia este ca in 15 martie Romania avea 139 bolnavi si niciun mort, pe cand Spania dezvoltase 7844 infectii si 292 fatalitati.
(exista multe voci care spun ca noi nu avem raportate mai multe imbolnaviri, pentru ca nu testam o arie mai larga a populatiei, dar nu vreau sa intru neaparat in zona asta)
Am incercat in aceasta sectiune sa nu intervin cu pareri personale.
Materialul nu este despre Coronavirus, ci mai degraba despre perceptia romanilor despre virus, despre cum va functiona economia in continuare, cand se va incheia povestea asta etc.
Cele doua universuri paralele
La inceput spuneam ca in weekend am stat numai ore intregi pe telefon cu freelanceri, antreprenori sau angajati, incercand sa iau pulsul “economiei”, prin ochii celor implicati in ea.
De aici incolo materialul devine subiectiv, este o parere personala, asa ca vreau sa ai rabdare sa imi expun argumentatia pana la capat.
Ce pot sa iti spun este ca reactiile au fost la 360 de grade, de la pesimism, paranoia si calcule de rationalizare pana la optimism inconstient, stare zen si miros de levantica.
Iar cele doua extreme sunt reprezentate, in mare, de cele doua categorii abordate:
-
antreprenorii au o atitudine ingrijorata si isi fac calcule, incearca sa anticipeze ceea ce urmeaza sa se intample;
-
angajatii, mai ales cei din mediul corporate, au perceptia, in continuare, ca sunt intr-un concediu prelungit si ca totul va trece intr-o luna sau doua.
Cu fiecare telefon in parte am pus o intrebare care ma macina:
“Cat crezi ca mai dureaza povestea asta?”
Antreprenorii mi-au raspuns: “tot anul, nu vad o finalitate, cel putin pana nu avem vaccin!”
Iar angajatii: “O luna, stam acasa cu totii, ne izolam, trece nebunia si ne intoarcem la viata noastra de pana acum.”
Bineinteles ca exista variabile multe intre cele doua tipuri de raspuns, dar ele cam reprezinta “atitudinea” populatiei active, urbane, de patura medie in sus.
Problema este ca, anticipand un pic, 80% dintre firmele mici si mijlocii nu rezista mai mult de 3 luni in contextul actual economic. Si ducand mai departe scenariul, daca exista un val mare de disponibilizari, romanii nu rezista nici ei fata venituri, mai mult de 3 luni.
Sunt optimist, cand fac afirmatiile de mai sus.
Ce gandesc antreprenorii romani?
Pentru mine, primul soc a fost sa vad o asemenea diferenta de atitudine, intre “beatitudinea” aparenta a angajatilor (cu cat firma mai mare, cu atat mai zen erau la nivel de reactii) si panica antreprenorilor, venita la pachet cu calcule peste calcule.
Cei mai multi dintre antreprenori, in momentul asta, cand citesti randurile astea, calculeaza disponibilizari, reduceri salariale, isi calculeaza cheltuielile si se uita cu jind la clauzele de forta majora din contracte.
In anumite domenii (cum este HORECA), scenariul asta este in plina desfasurare. Se mai plateste un salariu si se pune lacatul pe usi. Mai bine de jumatate dintre antreprenori mi-au spus ca au in plan intarzierea ratelor la banca, in caz de leasinguri si credite, pana la neplata lor in totalitate!
O sa repet: am vorbit cu zeci de oameni care mi-au spus ca nu mai isi platesc ratele la banca, masura la situatia economica in care ne aflam!
Iar cea mai des intalnita replica a fost: “nu-mi dau seama cand se termina”.
In contrapartida, din partea angajatilor nu am resimtit nici macar 1/5 din tensiunea antreprenorilor. Si atunci, tot punand intrebari, incercand sa imi dau seama ce se intampla, auzind de masuri, mi-am dat seama ca economic vom trece prin trei etape – trei valuri de reactii – in perioada urmatoare.
Cele trei valuri de reactii
Nu este obligatoriu sa trecem prin toate, pentru ca depindem de foarte multe variabile:
-
de masurile economice care vor veni dinspre guvern, care sa sustina mediul privat;
-
de modul in care face fata sistemul medical din Romania (raportat la numarul de infectii noi);
- de adaptarea la noul mod de viata, odata ce numarul de infectii scade si iesim din nou din casa;
-
de momentul in care apare un potential vaccin si este distribuit in intreaga lume.
Ce spun mai jos se refera mai mult la economie, decat la virus, daca lucrurile continua in acelasi ritm.
Primul val: Reactia antreprenorilor
Cand se intampla: ACUM si in urmatoarele 1-3 luni.
Plecand de la premisa ca 4/5 firme romanesti mici si mijlocii nu rezista fara venituri sau cu ele mult reduse decat maxim 2-3 luni (si sunt optimist spun asta), atunci in perioada urmatoare vom vedea mai multe tipuri de actiuni:
-
redirectionarea activitatii angajatilor “la domiciliu”, acolo unde se poate;
-
regandire strategica: a proceselor de marketing, vanzare, livrare, customer service – care sa se bazeze mai mult pe online si mai putin pe contact direct;
-
salarii reduse (in functie de cat de mult s-au redus veniturile in perioada asta);
-
disponibilizari!
-
plati neefectuate catre furnizori in baza clauzei de forta majora;
-
rate neplatite la banci;
-
suspendarea activitatii cu totul;
Antreprenorii incearca sa anticipeze ceea ce urmeaza sa se intample, sa taie in carne vie inainte de a fi prea tarziu. In functie de industrie, pentru unele afaceri deja este prea tarziu!
- Peste 50% dintre cei cu care am vorbit mi-au spus ca recurg la reducerea salariilor si la disponibilizari;
- Un sfert, in functie de industrie, aveau un plan ceva mai flexibil, de adaptare la mediul online, obiective noi de incasari, procese noi de monitorizare a activitatii etc. Dar si ei pareau pesimisti si aveau “planuri de backup” in cazul in care lucrurile se inrautatesc in urmatoarele 2-3 luni;
- Ultimul sfert, cei mai optimisti, mi-au spus ca mai asteapta o luna inainte sa ia decizii (desi nici ei nu sperau ca se va imbunatati situatia).
Cele mai afectate domenii/piete: horeca (hoteluri, restaurante, cafenele), zona de training, de organizare de evenimente, gradinite si scoli private, anumite magazine comerciale, firme de transport, cinematografe, teatre, muzee, parcuri de distractii, sport – si lista poate continua la infinit.
In cazurile de mai sus clientii s-au redus aproape in intregime, caz in care activitatea comerciala nu mai poate fi desfasurata.
Unul dintre ei, cu cafenea, mi-a zis: “Nu pot sa ma gandesc ca vine guvernul si ma ajuta, cand sunt atat de multi in situatia mea. Am inchis si astept vremuri mai bune!”
Exista exceptii: in momentul asta sunt afaceri care fac bani multi, in context de criza: hipermarket-uri, industria pharma, cei care fac comert cu dezinfectant si masti de protectie, business-urile care se ocupa cu livrare la domiciliu au explodat in ultima vreme, platformele online cu servicii dedicate companiilor care si-au trimis angajatii acasa (un exemplu este ZOOM, platforma de conferinte online).
Insa toate industriile sunt puternic interconectate si, in ciuda unor activitati speculative, de moment, 99% din mediul antreprenorial privat va suferi, mai devreme sau mai tarziu.
Al doilea val: “Unde mi-e salariul?”
Primul val deja se intampla, antreprenorii in momentul asta calculeaza, taie, spanzura, fac planuri. Antreprenorii, in esenta, traiesc din a anticipa viitorul. Niciunul nu si-a luat in calcul (din toti cei pe care ii cunosc) ca vine o pandemie care sa ii afecteze activitatea.
Cand intra primele disponibilizari si primele taieri salariale in efect, angajatii care se cred in concediu se vor trezi la realitate.
Am avut reactii la telefon de tipul:
- “E nevoie de un efort comun, stam acasa, in o luna dam gata virusul si ne intoarcem.”
- “Ce sa fac, ma bucur de concediul asta…”
- “Credeam ca o sa ma dispere copiii, dar ne-am organizat cu totii, cat sa pot lucra!”
Antreprenorii imi spuneau: “nu rezist nici doua luni!”.
Iar angajatii imi spuneau: “e mai bine decat ma asteptam!”
Insa economia e ca un joc de domino: scad veniturile, antreprenorii reactioneaza, ca sa supravietuiasca si angajatii se vor trezi in mijlocul unui cosmar. Primele piese din domnio sunt firmele din industriile afectate direct, apoi angajatii lor.
E ca atunci cand arunci o piatra in lac calm, piatra fiind COVID-19.
Daca, la inceput, cine vorbea de economie in context de virus era considerat nebun (si pe buna dreptate), acum din ce in ce mai multi oameni care s-au autoizolat se intreaba cand se termina povestea.
Ai mai jos o postare a lui Lucian Mandruta, pe facebook:
Nu stiu daca s-a intrebat cineva ce se mai intampla in Wuhan zilele astea. Spitalele s-au golit. Nu mai sunt mai mult de 10-20 de decese pe zi, numarul de cazuri noi e si el sub 50, de la cateva mii in momentele de varf.Dar toate astea se intampla pentru ca in Wuhan este inca o carantina stricta. Si asta se intampla de 7 saptamani.Sapte saptamani!
Am putea noi rezista – nu psihic, nu emotional – ci pur si simplu economic la o incetare a activitatii atata timp?
Am putea?
[…]
Am doi copii care mai sunt acasa si rezervele financiare nu pot accepta o pauza de venituri de doua luni. Cati sunteti asa? Cred ca cei mai multi.
Iar exemplul dat de L.M., desi la inceput era foarte rar in canalele de Social Media, a inceput sa se inmulteasca.
Foarte pe scurt:
-
in primul val reactioneaza antrenorii
-
in al doilea val reactioneaza angajatii, creand presiune sociala
In ultima instanta, dupa ce antreprenorii si angajatii incep sa resimta sumele lipsa din cont, ultimul care va reactiona va fi insusi statul.
Al treilea val: statul reactioneaza
Daca primul val se intampla deja si dureaza aproximativ trei luni de acum incolo (in cel mai bun caz), in lipsa masurilor economice, iar valul al doilea, cu oameni panicati, care nu mai au resurse financiale, inca 1-3 luni, atunci masurile impuse de catre stat vor fi din ce in ce mai restrictive.
Atentie! Vorbesc de un scenariu in care masurile economice sunt insuficiente, noi vom continua sa ne izolam si sa gripam economia iar vaccinul va intarzia sa apara.
Ceea ce scriu eu aici este pura extrapolare. Nu caut sa creez panica, doar fac un exercitiu de imaginatie.
Banii vin din mediul privat catre populatie, iar din taxele stranse statul redistribuie banii, in functie de necesitati.
In caz de stare de urgenta, ca sa supravietuiasca, statul va fi nevoit sa treaca la restrictionari de bunuri, nationalizari etc.
Dar nu vreau sa trec in etapa asta cu foarte multe explicatii, pentru ca momentan este foarte departe de noi si, cel mai probabil, nu se va ajunge acolo.
Cel putin atata timp cat inca mai poti sa faci ceva!
Solutia: asumarea responsabilitatii personale
Textul asta il scriu celor adormiti, care inca mai cred ca e o mica “vacanta”. Pentru cei paralizati, in fata canalelor de social media, total lipsiti de productivitate.
Scopul nu este sa te panichez, ci sa te pun in miscare. Perioada nu este un concediu (sau, daca a fost, s-a incheiat deja)!
Acum vorbim de o lupta de supravietuire, chiar daca momentan este metaforica.
Lupta cu COVID-19 se da pe doua planuri:
-
pe cel medical (lupta impotriva virusului): unde trebuie sa respecti in detaliu toate masurile impuse, de izolare si protectie. Aici mergi de la premisa ca guvernele lumii stiu mai bine decat tine ce sa faci si ca toate masurile sunt pentru binele tau, ca individ.
-
pe cel economic (lupta ca sa tinem economia in picioare): unde trebuie sa iti sufleci manecile si sa incepi sa ungi mecanismul. Acum!
Stiu ca stai cu copiii acasa, ca esti limitat in miscare, ca oportunitatile nu mai sunt aceleasi, ca totul functioneaza cu incetinitorul acum, ca oamenii reactioneaza mult mai greu.
Dar nu te poti uita la tavan in urmatoarele luni. Trebuie sa te misti!
Pasul 1: Ridica-te din pat!
Situatia este aia care este, cifrele le stii si intuiesti, probabil, ca va mai continua ceva timp in acelasi ritm.
Trebuie sa iti faci programul ca intr-o zi normala de lucru, sa faci tot ce depinde de tine ca sa fii, din nou, productiv. Chiar si in conditiile de fata. Chiar si cu rezultate reduse la maxim si cu efort mai mare decat in mod normal.
Ridica-te!
Pasul 2: Design de strategii si scenarii !
Mergi de la premisa ca urmatoarele 3 luni nu au cum sa fie mai bune. Sincer, chiar daca vor fi mai bune de atat, atunci tot ce se va intampla bun va fi un bonus pentru tine.
Prepare for the worst, Hope for the best!
Nu te astepta ca masurile guvernului sa te salveze. El face ce stie mai bine, dar singura responsabilitate reala este responsabilitatea personala. Adica ce faci tu, pentru tine.
Propune-ti obiective pentru perioada urmatoare, ca sa poti castiga timp.
Daca esti antreprenor, fa-ti un plan de criza si instaureaza si tu o stare de urgenta, asa cum a decretat statul pentru noi. Calculeaza ce produse nu se vand in perioada asta, concentreaza-te pe alea care se vand. Continua activitatile de marketing. Comunica cu clientii tai. Fa campanii!
Munceste de 2 ori mai din greu, chiar daca veniturile vor fi de 3-5 ori mai mici. Orice ban e bun, decat niciun ban.
Daca esti angajat, nu uita ca firma angajatoare trece printr-o criza momentan. Asa ca sfatul meu este in engleza, cu caps lock, ca sa fie mai de impact:
PROVE YOUR WORTH!
Nu te mai baza ca e un concediu / ca e o activitate mai lejera, pentru ca nu sunt clienti. Da din coate pentru ca, atunci cand va veni vremea disponibilizarilor, tu sa fii deasupra liniei si, prin efortul tau, sa fie mai putini dintre colegii tai dati afara.
Nu avem cum sa rezistam mai mult de 3-6 luni asa!
Pasul 3: Economia trebuie sa tina pasul!
Asta inseamna ca fiecare dintre noi trebuie sa se comporte ca si cum exista o economie functionala. Fa, in continuare, ce faceai (cu limitarile aferente, venite din cauza crizei si a starii de urgenta).
Nu bloca banii aiurea. Consuma, chiar daca nu la nivelul de dinainte de virus. Si nu doar conserve!
Romania, chiar daca nu esti constient de asta, depinde de tine. Sa produci in continuare, cat poti de mult. Si sa faci banii sa circule, in continuare.
Ramai responsabil si putem trece peste anul asta, 2020, impreuna!
