Marius Sescu

În 2008, când a lovit criza economică la noi, nu știam ce se va întâmpla. Eram tineri și naivi, credeam prostiile lui Tăriceanu cu economia care duduie, credeam că totul va trece repede. 2009 a fost un an foarte nasol, am schimbat vreo 2 sau 3 joburi cred, ca să plătesc facturile, să țin lumina aprinsă, și am avut noroc, că nu eram decât noi doi, #teamSescu nu era încă în plan, am putut să ajustăm cheltuielile. 2010 a fost un pic mai bine, dar lumea era în continuare temătoare, consumul era scăzut, oamenii încă își lingeau rănile.

Abia prin 2011-2012 am început să respirăm un pic mai lejer, au mai crescut salariile, veniturile, din 2013 a început lumea să iasă mai des la terase, să meargă în concedii. Și nu mă refer doar în România sau la familia noastră, lucrurile astea s-au întâmplat cam peste tot prin lumea civilizată. A durat câțiva ani până economia și-a revenit, până ce oamenii au început iar să cheltuie.

Ei bine, gândiți-vă că atunci a fost doar o criză economică, acum urmează o criză economică amplificată de o criză de sănătate, o pandemie. Nimeni nu știe cât de grav va fi, tiparele vechi nu sunt valabile. Nu am mai trecut prin așa ceva.

Ce vreau să vă zic este să nu vă amăgiți, să nu credeți că durează 1-2 luni și după aceea brusc totul va reveni la normal. Ne așteaptă cel puțin 5-6 luni grele, și probabil minim 1-2 ani în care oamenii vor cheltui mai puțin, vor fi mai precauți, vor ieși mai puțin în oraș, vor cheltui mai puțin în vacanțe. Asta dacă avem noroc și găsim vaccin pentru coronavirus, și reușim să controlăm răspândirea virusului.

Nu zic astea pentru că vreau să bag frica în voi, urăsc știrile panicarde, plus că eu sunt foarte optimist de felul meu.

Vă zic astea pentru a vă trezi un pic, văd mulți oameni ce sunt în continuare foarte relaxați, au impresia că faza cu statul în casă e doar un concediu prelungit oferit de firmă ori de stat, iar în luna mai brusc vom ieși din casă și vom continua petrecerea. Nu e așa. M-aș bucura mult să mă înșel, dar prefer să fiu un pic paranoic, decât să fiu naiv.

Am întrebat și pe Facebook prietenii. Majoritatea au bani să se descurce timp de 2-3-4 luni, dacă brusc nu mai încasează nimic. Și cam asta e media, 80% dintre români intră aici. Sunt puțini cei care își permit să stea liniștiți 6 luni de zile fără nici un venit, nu mai zic de 1 an, că deja vorbim de păsări rare, probabil 1-2%. Asta e realitatea.

Luați acum deciziile dureroase, dacă nu le-ați luat deja. Tăiați cheltuielile inutile, întrebați-vă dacă jobul sau firma voastră va mai fi aici peste 6 luni, gândiți-vă cât timp vă puteți descurca cu banii pe care îi aveți. Dacă situația e tristă căutați alternative. Dacă sunteți ok fiți totuși precauți, lucrurile se schimbă de la o zi la alta.

Deasemenea, în astfel de timpuri nu ar fi stricat niște fuck you money.

Și stați în casă, evitați mulțimile și aglomerațiile, indiferent v-ar zice teoriile conspiraționiste de pe Google și Facebook. Momentan e cel mai bun lucru pe care îl putem face.

Poate că veți râde de mine peste 6 luni sau 1 an, sau poate că îmi veți mulțumi. Important e să rețineți că totul se va schimba, și e mai bine să anticipăm schimbarea, să ne luăm măsuri, în loc să sperăm că totul va fi bine, chiar dacă noi nu facem nimic. Orice criză aduce cu ea și oportunități, pentru cei care știu să le găsească.

Voi câte luni puteți rezista, dacă de mâine nu mai încasați nimic sau rămâneți fără job?