www.coment.md

Între Preşedintele Igor Dodon şi PSRM, pe de o parte, şi guvernare, pe de altă parte, a început un război politic în toată legea, iar semnele acestuia sunt tot mai evidente. Se pare că guvernarea a înţeles că lupta sa cu opoziţia pro-europeană indirect l-a favorizat pe Preşedinte şi pe socialişti (aceştia apărând în postura de forţă constructivă), care şi aşa sunt primii în preferinţele alegătorilor. În această situaţie, oricât de ocupată ar fi de propria agendă, dar şi de lupta cu opoziţia pro-europeană, guvernarea pare că a decis să mai deschidă un front politic – împotriva PSRM şi a şefului statului.

Pentru multă lume a fost destul de straniu faptul că mai mulţi conducători ai liceului moldo-turc „Orizont” au fost arestaţi şi extrădaţi în Turcia cu puţin timp înainte de preconizata vizită la Chişinău a Preşedintelui turc Erdogan. Este absolut evident că acest pas va genera proteste ale opoziţiei pro-europene şi nu numai în ajunul sau chiar în timpul vizitei Preşedintelui turc, ceea ce va umbri evenimentul şi va lovi serios în imaginea Preşedintelui Igor Dodon. Mai mult ca atât, medii de informare în masă apropiate guvernării au „aruncat” în spaţiul public ideea că aceste arestări şi extrădări ar avea legătură cu suportul acordat de Turcia în reconstrucţia sediului Preşedinţiei, iar alte surse media şi formatori de opinie au înghiţit momeala şi au preluat această teză. În primul rând, este absolut clar că Preşedintele Igor Dodon nu are nici o pârghie de influenţă asupra structurilor statului implicate în această operaţiune şi, chiar dacă ar fi vrut, nu i-ar fi putut face acest „cadou” Preşedintelui Erdogan. În al doilea rând, chiar dacă ar fi avut careva influenţă, şeful statului nici într-un caz nu i-ar fi făcut respectivul „cadou” lui Erdogan acum, în ajunul vizitei, pentru că chiar şi pentru un neiniţiat în ale politicii e clar că acţiunea respectivă va avea efectul boomerang-ului. Astfel, devine clar că Igor Dodon a fost „lucrat” pe la spate de guvernare, care face tot posibilul pentru a-l compromite şi a-i afecta imaginea în ajunul vizitei şefului statului turc.

Un alt indiciu este modul în care guvernarea a încercat să compromită şi altă acţiune a Preşedintelui Dodon – întrevederea cu Vadim Krasnoselski. Opiniei publice nu a scăpat zelul cu care presa controlată de putere a „reflectat” demersurile agresive împotriva Preşedintelui făcute de unii veterani şi lideri de opinie în ajunul întrevederii. În context, merită de menţionat că şi acum câteva luni, după o întrevedere Dodon-Krasnoselski, guvernarea a intervenit brutal şi a preluat aşa-numita „agendă a celor opt puncte”, prezentând-o ca pe a sa şi chiar parţial realizând-o. Toate acestea arată că celor de la putere nu le place activismul lui Igor Dodon în plan extern şi în ceea ce ţine de reglementarea problemei transnistrene şi încearcă să îi pună beţe în roate.

Nu pot fi trecute cu vederea nici eforturile guvernării de a-l pune într-o situaţie extrem de delicată pe Igor Dodon înainte de preconizata sa participare la forumul economic moldo-rus (din 20-22 septembrie), dar nici înainte de summit-ul CSI preconizat pentru data de 27-28 septembrie. Declaraţiile că Moldova nu va încheia un nou acord cu Gazprom, iluzia cooperării energetice cu România, continuarea atacurilor împotriva Rusiei – toate acestea sunt indicii directe că se face tot posibilul pentru crearea unui fon total nefavorabil participării Preşedintelui la evenimentele menţionate mai sus.

Logica lucrurilor ne sugerează că nu este exclus că de aceeaşi manieră se va proceda şi în raport cu alte acţiuni de răsunet anunţate de Preşedinţie, cum ar fi, spre exemplu, Congresul Mondial al Familiei sau preconizata vizită a Patriarhului Kirill.

Din alt punct de vedere, conştienţi de începerea unui nou război politic, socialiştii şi Preşedintele Igor Dodon vin cu reacţii de răspuns. Astfel, PSRM a anunţat deja o serie de proteste în toată republica în septembrie şi octombrie, inclusiv şi la Chişinău, iar aceasta va pune o presiune enormă pe guvernare, care şi aşa are de făcut faţă protestelor opoziţiei pro-europene, dar şi acţiunilor unioniştilor. Cu siguranţă, PSRM înţelege momentul dificil prin care trece puterea şi, profitând de faptul că aceasta prima i-a declarat război, va încerca să-i aplice câteva lovituri puternice. PSRM şi şeful statului sunt o forţă relativ calmă, constructivă, care nu se aruncă în luptă pe negândite. Iar dacă, totuşi, au decis să lupte, înseamnă că va urma ceva important. Ce anume, rămâne să vedem.