Vlad Filat, lider al Partidului Liberal Democrat din Moldova, prim-ministru al Republicii Moldova în perioada 2009-2013, în cadrul unui interviu pentru TRIBUNA, a vorbit despre campania electorală pentru alegerile parlamentare, pașii întreprinși de PLDM după ce nu a fost admis în cursa electorală, dar și despre prevederile platformelor electorale.

TRIBUNA: Se apropie de final campania electorală a alegerilor parlamentare, la care PLDM nu a participat. De aceea, vrem să vă întrebăm cum s-a văzut această campanie de la distanţă, dacă putem spune astfel?

Vlad Filat: Campania pe care am urmărit-o din afara procesului electoral nu a fost, din păcate, una a ideilor și a programelor. În locul unei confruntări reale de viziuni pentru viitorul Republicii Moldova, am asistat la o competiție dominată de frică, isterizare și manipulare. Actuala guvernare a preferat să transforme campania într-un exercițiu de mobilizare prin panică, cu accent aproape exclusiv pe riscul de război, evitând să ofere cetățenilor răspunsuri clare la întrebările fundamentale: cum vor fi apărate interesele țării, cum va fi consolidată democrația și cum va fi construit un stat funcțional.

De la distanță, se vede limpede că scopul real al acestei campanii nu a fost informarea corectă a alegătorilor sau promovarea unui program de guvernare, ci obținerea cu orice preț a unei majorități care să-i permită președintei Maia Sandu să guverneze de una singură. Aceasta este marea capcană întinsă cetățenilor: votezi 101 deputați și primești, de fapt, un singur om care concentrează întreaga putere.

PLDM nu este prezent pe buletinul de vot, dar a fost și va rămâne prezent cu vocea sa. Noi am avertizat constant asupra riscurilor pe care le implică derapajele antidemocratice și concentrarea puterii într-o singură mână. Din păcate, această campanie confirmă temerile noastre. Republica Moldova are nevoie de pluralism, de competiție sănătoasă și de guvernări care să respecte regulile jocului democratic, nu de simulacre electorale construite pe frică.

Pentru noi, rămâne esențial să apărăm principiul suveranității poporului și dreptul său de a alege liber, nu sub presiunea panicii și a manipulării.

T.: PLDM s-a adresat Curții Europene pentru Drepturile Omului, dat fiind faptul că nu a fost admis în campania electorală. Ce argumente aţi invocat şi care credeţi că va fi urmarea acestei adresări?

V.F.: Adresarea noastră la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a fost o consecință firească a unui abuz comis de autoritățile electorale din Republica Moldova. PLDM a fost exclus din competiția electorală printr-o decizie arbitrară a Comisiei Electorale Centrale, care a încălcat nu doar legislația națională, ci și principiile fundamentale ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Argumentele invocate de noi sunt clare și solide. În primul rând, am demonstrat că dreptul constituțional de a participa la alegeri – atât al partidului, cât și al cetățenilor care ne susțin – a fost restrâns în mod abuziv. Este o încălcare directă a articolului 3 din Protocolul 1 al CtEDO, care garantează dreptul la alegeri libere. În al doilea rând, am arătat că procesul prin care am fost excluși nu a respectat standardele unui proces echitabil, fiind lipsit de transparență și de posibilitatea reală de contestare efectivă, ceea ce contravine articolului 6 din Convenție.

Mai mult, am subliniat caracterul discriminatoriu al deciziei, pentru că ea a vizat exclusiv PLDM, în timp ce altor concurenți li s-au permis derogări sau interpretări „flexibile” ale normelor. Asta înseamnă atingere adusă principiului egalității de tratament consacrat de articolul 14 din Convenție.

Care va fi urmarea? Eu cred că, mai devreme sau mai târziu, CtEDO ne va da dreptate. Evident, decizia nu va putea schimba rezultatul acestor alegeri, dar va confirma, la nivel european, că în Republica Moldova regulile democratice au fost încălcate în mod grav. Această hotărâre va crea un precedent important: autoritățile nu vor mai putea să ignore dreptul cetățenilor și al partidelor politice de a participa liber și corect la procesul electoral.

Pentru noi, adresarea la CtEDO nu este doar o acțiune juridică, ci și o declarație politică: PLDM apără democrația nu doar pentru sine, ci pentru toți cetățenii Republicii Moldova.

T.: Revenind la campania electorală, prin ce s-a deosebit aceasta de alte campanii? Dacă, desigur, credeţi că au existat careva diferenţe?

V.F.: Diferențe există, însă nu în sensul unei evoluții pozitive a practicilor democratice, ci dimpotrivă. Dacă în campaniile precedente am avut, totuși, o confruntare de programe, o minimă dezbatere de idei și o pluralitate de voci, actuala campanie s-a desfășurat într-un cadru artificial, controlat și dominat de un singur narativ: frica.

În locul unei discuții oneste despre economie, justiție, educație sau securitate, am asistat la o isterizare a societății, la un bombardament constant cu mesaje menite să creeze panică și să reducă spațiul de dezbatere. Campania a fost construită pe logica „noi sau haos”, iar orice voce critică a fost marginalizată sau stigmatizată.

O altă diferență esențială este monopolizarea totală a resurselor instituționale și mediatice de către guvernare. Dacă în trecut exista măcar aparența unui echilibru, acum am văzut o concentrare de putere fără precedent, care a transformat campania într-o demonstrație de forță, nu într-o competiție democratică.

Deosebirea, așadar, este că în această campanie nu s-a mai vorbit despre viitor, ci doar despre frică. Și tocmai aceasta este tragedia: Republica Moldova pierde încă o dată ocazia de a construi un dialog real cu cetățenii săi despre direcția în care trebuie să meargă țara.

T.: Dvs. aţi fost Prim-ministru al Republicii Moldova. Aţi putea spune în ce măsură platformele electorale ale concurenților electorali corespund problemelor reale cu care se confruntă țara?

V.F.: Experiența de prim-ministru îmi spune foarte clar că problemele fundamentale ale Republicii Moldova sunt aceleași de ani de zile: o economie slabă, lipsa locurilor de muncă bine plătite, depopularea, corupția și o justiție care nu funcționează. Or, platformele electorale ar trebui să ofere soluții reale la aceste probleme, nu lozinci.

T.: Dacă privim programele partidelor din această campanie, vedem că multe dintre ele repetă aceleași promisiuni: salarii și pensii mai mari, sprijin pentru agricultură, protecție socială. Toate sunt necesare, dar întrebarea este simplă – cu ce resurse și prin ce mecanisme vor fi realizate?

V.F.: PAS mizează pe integrarea europeană și pe acces la fonduri externe, dar programul lor este mai degrabă general, fără cifre clare. O parte din opoziție încearcă să combine liberalizarea economiei cu protecție socială și chiar ecologie, însă riscă să rămână în teorie, pentru că finanțarea unor asemenea programe nu este explicată. Alții promit o protecție socială extinsă și o reorientare spre Est, dar această strategie poate izola Moldova de resursele occidentale și ne poate costa scump. Sunt care propun zeci de măsuri punctuale, dar fără o viziune coerentă și fără calcule financiare, ceea ce le transformă în promisiuni populiste.

În ceea ce privește partidele de dreapta și ele au venit cu programe care se declară proeuropene și reformiste. Vorbesc mult despre justiție, anticorupție, economie liberă, sprijin pentru mediul de afaceri și integrare europeană. Aceste teme sunt corecte și necesare. Problema este că, în practică, platformele lor rămân la nivel declarativ, fără detalierea unor politici publice clare și fără demonstrarea capacității reale de implementare.

În plus, fragmentarea excesivă a dreptei face ca aceste partide să concureze între ele pentru același electorat, în loc să vină cu o strategie comună. Aceasta le reduce șansele de a influența politica țării și transformă multe dintre propunerile lor în simple exerciții de imagine.

Concluzia mea este că, atât pe stânga, cât și pe dreapta, vedem prea puțină substanță și prea multă retorică. Problemele fundamentale – economie, justiție, securitate – rămân insuficient abordate.

Iar fără soluții reale în aceste domenii, niciun program electoral nu poate fi considerat cu adevărat credibil.

Dar cine a mai apucat să discute aceste probleme din moment ce toată campania a fost dominată de isterizarea pe tema păcii și războiului, zici ca l-am avut le Lev Tolstoi strateg de campanie.

T.: În această campanie, s-a pus un accent deosebit pe faptul că votul omului trebuie să fie conștient, să nu fie manipulat sau cumpărat. Credeți că eforturile depuse în acest sens vor da rezultate?

V.F.: Nu putem vorbi despre un vot conștient atunci când campania electorală s-a desfășurat sub semnul abuzului instituțiilor statului. Din păcate, am fost martorii unei implicări fără precedent a poliției și a instituțiilor de forță în procesul electoral. Practic, s-a instaurat o atmosferă de teroare, cu mii de oameni arestați, cu partide interzise și cu procese pe bandă rulantă în instanțe. Sigur, există o problemă reală legată de finanțarea partidelor din exterior. Dar aceasta nu este o justificare pentru represiune. Rolul guvernării era să prevină aceste riscuri din timp, să asigure reguli clare și mecanisme eficiente, astfel încât campania să se desfășoare într-un climat democratic. Lipsa de competență – mai ales în domeniul securității statului – a făcut ca în loc de soluții să vedem doar forță brută. CEC, care ar fi trebuit să fie garantul corectitudinii, s-a transformat într-un instrument politic, validând excluderi arbitrare și luând decizii care au distorsionat în mod evident competiția electorală. Acesta este tabloul real al acestor alegeri: nu o competiție liberă a ideilor, ci o demonstrație de putere a instituțiilor statului, folosite împotriva propriilor cetățeni. În aceste condiții, orice apel la „vot conștient” este lipsit de credibilitate, pentru că libertatea alegătorului a fost grav restrânsă prin frică, abuz și presiune instituțională.

T.: Cum credeți că vor evolua lucrurile în perioada postelectorală? Ce scenarii sunt posibile?

V.F.: Un prim scenariu este cel în care guvernarea obține majoritatea dorită și încearcă să concentreze și mai mult puterea. Aceasta ar însemna o radicalizare suplimentară, cu risc de autoritarism și cu marginalizarea completă a opoziției. Într-un asemenea context, instituțiile statului ar deveni și mai mult instrumente politice, iar societatea – și mai divizată.

Incertitudinile cresc însă exponențial în cazul în care PAS nu va avea o majoritate sau nu va reuși să construiască una care să asigure un mandat liniștit președintei Maia Sandu. Avem deja declarații publice ale unor persoane apropiate de putere, care sugerează că alegerile pot fi anulate sau că pot fi provocate alegeri anticipate. Este, deci, o doză mare de instabilitate și incertitudine.

Un lucru este clar: PAS, împreună cu Maia Sandu, s-au jucat cu liniștea Republicii Moldova, mizând pe formula „totul sau nimic”. Această strategie de a obține cu orice preț o nouă majoritate s-ar putea să ne coste foarte mult, ca stat și ca societate.

Eu sper însă în rațiunea oamenilor noștri. Doar cetățenii, în măsura în care reușesc să distingă adevărul din valul de manipulare, pot decide corect care este soluția potrivită pentru Republica Moldova.