www.coment.md

Finalul lunii august a trecut în mare parte sub semnul unei lupte acerbe între putere şi opoziţia pro-europeană. Treptat, în această luptă s-au inclus şi alţi actori politici, iar aceasta permite de făcut concluzii importante despre viitorul politic pe care-l avem în faţă. 

Din start, trebuie de spus că aceste concluzii nu sunt optimiste deloc. Or, lupta politică ce s-a dat pe acest final de august a scos în evidenţă şi alte calităţi, decât cele politice, ale persoanelor implicate în ea. S-a văzut clar că nici una dintre taberele antrenate în conflict nu iau în calcul interesele ţării, ci doar interesele personale, politice, pe care le au la acest moment. Astfel, în timp ce opoziţia pro-europeană încearcă să transforme protestele într-un start reuşit de campanie electorală (deşi până la alegeri mai este aproape jumătate de an), puterea testează tehnologii politice  şi electorale care nu pot să nu pună pe gânduri, inclusiv în perspectiva campaniei electorale şi a situaţiei postelectorale.

Ce îşi doreşte opoziţia pro-europeană? O destabilizare de proporţii a situaţiei, care ar dura minimum jumătate de an, nefiind excluse nici violenţe. Chiar dacă liderii opoziţiei pro-europene îndeamnă la pace (şi au făcut-o inclusiv în timpul protestului de duminică), anterior, în cadrul anumitor intervenţii media, liderii săi vorbeau şi despre scenarii de genul celui ce a determinat plecarea lui Victor Ianukovici de la putere în Ucraina. Iar despre tragicele evenimente din ţara vecină ne amintim bine cu toţii. La fel nu este greu să evaluăm eventualele consecinţe ale implementării unui astfel de scenariu în Moldova, or şi noi am avut în trecutul nostru nu chiar îndepărtat precedente similare (7 aprilie 2009).

Pe de altă parte, putem presupune că şi pentru putere o eventuală destabilizare de proporţii a situaţiei implică anumite beneficii. Or, dacă protestele ar degenera în violenţe, aceasta ar da undă verde puterii pentru a putea cere declararea stării excepţionale, ceea ce i-ar permite să se menţină încă un timp la guvernare.

De asemenea, puterea e avantajată de situaţia creată prin faptul că poate face diferite teste, experimente. Spre exemplu, poate testa cum reacţionează opoziţia atunci când poliţiştii aplică (deocamdată, dozat) forţa. Sau care e potenţialul protestatar în societate şi cum oscilează acesta ca urmare a măsurilor de reprimare. Sau cum se schimbă situaţia atunci când în prim plan sunt scoase terţe forţe politice, care dau cu totul altă turnură evenimentelor ce au loc. Într-un cuvânt, şi puterea şi opoziţia pro-europeană sunt preocupate pe acest final de vară de propriile interese politice, care nici pe departe nu au nimic în comun cu interesele ţării.

Dar, cel mai grav e altceva – cu cât ne vom apropia de alegeri, cu atât (putem presupune) lupta dintre putere şi opoziţia pro-europeană va deveni mai dură. Iar aceasta va afecta nu doar situaţia din ţară, în general, ci şi climatul în care se vor desfăşura următoarele alegeri parlamentare (care nici pe departe nu va putea fi considerat unul normal) şi chiar climatul din perioada postelectorală. Iar aceasta creează mai multe situaţii de potenţial pericol pentru viitorul apropiat al RM.

Toate acestea ne duc la gândul că se impune ieşirea în scenă a celei de-a treia forţe, o forţă care ar fi preocupată realmente de interesele Republicii Moldova, ale cetăţenilor. Lipsa unei astfel de forţe se resimte în ultima perioadă şi apariţia ei e aşteptată, conform unor estimări brute, de mai mult de jumătate din populaţia ţării. În momentul în care această forţă va ieşi în prim plan (dacă va ieşi) ea va deveni principalul jucător politic, care nu doar va da tonul evenimentelor politice curente,  ci şi va dicta în mare parte situaţia din cadrul campaniei electorale, dar şi situaţia postelectorală. Deci, nu ne rămâne decât să aşteptăm ieşirea în prim plan a acestei forţe a treia.

www.coment.md