În context, politicianul a venit cu un amplu comentariu în care vorbește despre impactul acestei legi, mai ales asupra cetăţenilor.

„1). Noile reguli privind decontările în numerar au fost introduse pe baza unor considerații aparent simple. Se presupune că ele vor ajuta la reducerea corupției, evaziunii fiscale și concurenței neloiale, dar în realitate, există și altă fațetă a problemei, regulile sunt impuse în folosul băncilor, nicidecum un stimulent pt dezvoltare economică. Un alt argumente folosit de autorii noilor restricții este că așa este în Europa. Ambele argumente sunt false. Economia în care există un control rigid asupra plăților în numerar nu aduce, în mod necesar, mai multe afaceri și tranzacții, ele depind de inițiativa privată, profituri, investiții, nicidecum de controlul statului. Și al 2 argument că ”așa e în Europa” nu funcționează pentru că asemenea politici sunt preferate doar în anumite regiuni ale UE (Țările Scandinave), nu și în alte regiuni, în care plățile cash sunt foarte populare, sporind circulația banilor în economie, capitalizarea economiei, economiile familiei.

2. Băncile din RM s-au îngrășat masiv de pe urma politicilor din ultimul deceniu, iar intervenția guvernului în felul în care cetățenii decid să-și administreze resursele financiare afectează puternic libertatea lor de a se folosi de banii propri. O societate fără plăți în numerar oferă statului pârghii de control nelimitat asupra vieții indivizilor, monopol asupra datelor personale și piedici mari la micile afaceri, în temei oamenilor simpli, cei care recurg cel mai des la plățile cash. Chiar dacă agențiile statului pretind că noile reguli ajută la creșterea securității sistemului financiar, a garantării tranzacțiilor, transparenței, limitarea folosirii banilor în numerar este o măsură profund ne-liberală, practic și teoretic.

3. Cel mai mult au de pierdut oamenii simpli, cei care muncesc în diasporă, care-și aduc banii în economia secată de investiții a RM, cei care-și ajută rudele să supraviețuiască, dar și cei care preferă să se țină departe de bănci și comisioanele lor. Circulația electronică a banilor este mai ușor de controlat și de impozitat, dar reducerea discuției la subiectul ”evaziunii fiscale” ignoră cauzele care generează această evaziune, și subestimează mărimea economiei ne-reglementate, zise ”la negru”. Putem doar presupune că orice restricții sperie afacerile, mai ales cele mici. Un efect imediat la noile restricții vine dinspre infracționalitatea cibernetică, cu care RM încă nu s-a ciocnit serios, dar amenințările deja sunt cunoscute. Crimele cibernetice ajung o industrie înfloritoare peste tot unde este înlocuit cash-ul. Deși unii susțin că plățile cash sunt primitive și ineficiente, trebuie să recunoaștem că într-o economie de piață, nu băncile (sau guvernele) decid asupra mijloacelor de plată, ci consumatorul. Iar cei săraci, inclusiv în Moldova, nu au încredere în bănci sau în carduri bancare, cu atât mai mult vor prefera cash, ca o asigurare asupra libertății sale de acțiune. Pentru că plățile cash nu depind de a 3 persoană, de solvența băncii sau de eficiența sistemului financiar. Economiile sunt adesea puse pe brânci nu pentru că sunt mici ori nu au potențial, așa cum adeseori se vorbește de la mari tribune, ci pentru că metodele restrictive adoptate fără mari consultări și eforturi analitice înăbușă libertatea indivizilor de a-și folosi banii liber, fără intervenționism abuziv, fără tutela băncilor, și fără abordări marxiste și oligarhii bancare”, a explicat liderul CUB.