Marea Britanie a refuzat să părăsească UE, dar nici să rămână deja nu mai poate

Irina Alksnis

Pe 16 ianuarie seara Camera Comunelor a Parlamentului Regatului Unit a respins cu o majoritate covârșitoare de voturi (432 contra a 202) acordul cu UE privind Brexit-ul, negociat de guvernul Theresei May.

Eforturile din ultimul timp, am putea spune chiar disperate, ale Theresei May nu au fost în măsură să-i facă pe deputații britanici să dea dovadă de clemență și să susțină planul pregătit în cadrul celor mai anevoioase negocieri cu Bruxelles-ul, scrie comentatorul politic Irina Alksnis într-un editorial pentru RIA Novosti.

Această decizie a Parlamentului britanic, cu toată claritatea motivelor care au generat-o, bagă sistemul statal-politic și social-economic al Marii Britanii, inclusiv situația legată de Brexit, într-o ceață atât de densă (ca să nu zicem „haos”), încât este pur și simplu imposibil să faci vreo presupunere sau, cu atât mai mult, anumite prognoze cu privire la evenimentele ulterioare. Putem doar menționa momentele principale și cele mai dureroase la care se poate aștepta Regatul.

Acordul respins, deși dezavantajos și chiar umilitor pentru Marea Britanie (din care cauză, la drept vorbind, ambele Camere ale Parlamentului au refuzat să-l susțină) avea o calitate incontestabilă. Documentul asigura calea de parcurs distinctă atât a ieșirii Marii Britanii din componența UE, cât și a surmontării crizei politice latente din țară: faci ceea ce trebuie, iar restul problemelor se rezolvă de la sine sau se amână pentru altă dată și, când cauți, ele își pierd deja actualitatea.

Acum însă asupra Marii Britanii și a clasei sale conducătoare au năvălit o mulțime de probleme, în care alternează chestiuni extrem de acute, dar, totuși, de moment (cum ar fi criza guvernamentală), cu cele fundamentale constitutive ale statului (de exemplu, pericolul real ce amenință integritatea teritorială a țării). Și toate trebuie soluționate concomitent.

Iată deci care sunt punctele principale și evidente.

1. Criza guvernamentală amplă. Camera Comunelor va pune la vot demisia premierului Theresa May. Demisia acesteia pare a fi iminentă, însă formarea unui nou guvern ar putea să dureze. Motivul este evident: May a avut de îndeplinit o misiune de-a dreptul sinucigașă, iar după votul de marți situația s-a agravat și s-a complicat și mai mult. Astfel, ar putea să apară probleme legate de căutarea unei candidaturi care ar fi gata să ocupe fotoliul ce-i garantează din start eșecul rapid în carieră.

2. Lovitura asupra economiei britanice: nu cândva, în viitor, când va fi realizat de fapt Brexit-ul, ci chiar acum și aici. În ajunul votării, economiștii au avertizat deschis că respingerea Acordului va duce după sine prăbușirea lirei sterline. Ceea ce, la rândul său, se va răsfrânge evident asupra întregii economii a Regatului Unit.

3. Acutizarea temei separatismului în Scoția și Irlanda de Nord. În aceste regiuni predomină, indiscutabil, tendințele proeuropene. Mai mult decât atât, ele au relații speciale cu UE (mai ales Ulsterul). În particular, în Acordul respins era prevăzut un regim vamal și de frontieră special pentru Irlanda de Nord. Acesta a fost de altfel unul dintre aspectele cele mai iritante pentru elitele britanice, care au considerat punctul respectiv drept ingerință a Bruxelles-ului în treburile interne ale Marii Britanii și subminare a integrității teritoriale a Regatului. În situația unui Brexit fără Acord și condiții prealabile, aceste două regiuni se vor pomeni în situația unei alegeri principiale – sau Marea Britanie, sau Uniunea Europeană, iar având în vedere dispozițiile opiniei publice de acolo, decizia lor ar putea să nu fie pe placul Londrei.

Și, propriu zis, principala întrebare: dar ce va fi mai departe?

Părăsirea UE fără un plan coordonat cu Bruxelles-ul riscă să devină pentru Marea Britanie dacă nu o catastrofă, atunci ceva de acest gen. În cadrul negocierilor privind Brexit-ul, Uniunea Europeană a fost nemiloasă cu Londra, silindu-i pe britanici să accepte un Acord defavorabil pentru ei. În cazul ieșirii Marii Britanii fără nici un fel de negocieri, Bruxelles-ul este capabil să împingă economia britanică în pragul falimentului, sau poate chiar dincolo de această limită. Europa dispune de astfel de posibilități, de aceea, la drept vorbind, May a susținut Acordul: ea știe exact că alternativa acestuia poate fi cu mult mai gravă.

Fără îndoială, decizia Parlamentului readuce pe ordinea de zi întrebarea: oare nu încearcă Londra să schimbe macazul și, în general, să renunțe la ieșirea din componența UE, organizând, de exemplu, un nou referendum? O asemenea derulare a evenimentelor nu poate fi exclusă, însă această variantă presupune aceeași problemă ca și ieșirea fără negocieri prealabile: dacă Marea Britanie va da înapoi, Bruxelles-ul o va obliga să plătească (scump) pentru tentativa de revoltă. Ținând însă cont de faptul că Regatul Unit a avut întotdeauna o poziție specială în cadrul UE, țara riscă să fie privată de numeroasele-i privilegii, avantaje și să i se atribuie statutul unui membru de rând al UE și, în plus, o poziție de subordonarea față de Bruxelles. Și față de Berlin.

Anume prin aceasta se explică renunțarea Theresei May la ideea unui referendumul repetat. Ea înțelege mai bine ca oricine că încercarea de a da înapoi și a menține statutul de membru al UE va avea pentru Marea Britanie urmări poate și mai grave decât părăsirea UE.

Ca urmare, se creează o situație paradoxală.

Societatea din Rusia nutrește față de Theresa May (ca și față de autoritățile britanice în general) sentimente destul de ostile, acestea fiind pe deplin întemeiate: demonizarea Rusiei, circul cu familia Skripal etc.

Însă, în esență, May este o figură tragică. Ei i-a revenit o misiune extrem de ingrată pe care o îndeplinește conștiincios, fie chiar și fără prea mult succes.

Acordul cu UE este unul prost, foarte prost, însă, în condițiile create, acesta este, într-adevăr, răul cel mai mic pentru Marea Britanie. Toate celelalte variante riscă să se transforme într-o catastrofă în adevăratul sens al cuvântului. Poziția lui May este poziția unui om de stat care conștientizează și acceptă realitatea, chiar dacă aceasta nu-i este deloc pe plac, și face ceea ce se cuvine.

La rândul lor, deputații britanici care au respins Acordul au procedat rațional din punct de vedere personal. Acum ei le pot spune cu inima curată alegătorilor, cărora de asemenea nu le place acordul, că nu l-au susținut. Astfel, acești deputați și-au salvat carierele politice. Însă, ca oameni politici și de stat, au demonstrat o lipsă totală de răspundere, cerând pentru ei un alt ”glob”, deoarece cel real nu le convine, și refuzând să facă o alegere între variantele cu grad diferit de dezavantajare.

Următoarele luni – da poate chiar și ani – promit să fie extrem de distractive în sensul urmăririi evoluției Marii Britanii împreună cu elitele sale care, prin acțiunile lor neistovite și iresponsabile, și-au împins țara în cea mai gravă criză, cu un final imprevizibil. Având în vedere rolul Regatului Unit în istoria și politica actuală, Londra nu poate conta pe compasiunea din exterior.

Însă, fără îndoială, toți ar tragă de aici învățăminte. Ceea ce se întâmplă cu Marea Britanie demonstrează ce urmări pot avea pentru o țară situațiile în care autoritățile acesteia încep să se conducă de interesele lor personale de moment atunci când adoptă decizii de stat, și cât de periculoasă poate fi nedorința politicienilor de a accepta o realitate care nu le convine.

Postari relevante: