În ultimele zile, se aud tot mai multe informaţii că Moldova ar fi în pragul unei „explozii” a preţurilor la unele mărfuri şi a tarifelor la unele servicii. În special, în acest context se face trimitere la piaţa produselor energetice şi apar tot mai multe indicii că aceasta ar putea fi o mină cu efect întârziat pusă de Partidul Democrat la temelia noului Guvern.
Unele posibile creşteri de tarife şi preţuri sunt inevitabile şi s-ar părea că sunt justificate. Cel puţin la prima vedere. Însă, ceea ce se cere de precizat este că premise pentru aceste creşteri existau demult, numai că Partidul Democrat, fiind la guvernare, nu a dorit să le opereze pentru a nu-şi afecta scorul electoral în alegerile parlamentare. Ulterior, PD a pus aceeaşi „frână”, luând în calcul eventualele alegeri parlamentare anticipate. Ştiind deja că pleacă de la guvernare, PDM a decis să plaseze responsabilitatea pentru eventualele creşteri de preţuri şi tarife noului Guvern, lucru care îi avantajează enorm pe democraţi în noua lor postură – cea de opoziţie. Mai ales că eventualele scumpiri ar urma să cadă în toamnă (cel mai probabil) când Moldova va fi într-o nouă campanie electorală – cea a alegerilor locale generale. Situaţia e interesantă şi din punctul de vedere că alegerile parlamentare anticipate nu pot fi excluse şi, dacă acestea vor avea loc după preconizatele majorări, cu siguranţă îşi vor pune amprenta pe rezultatul final al scrutinului.
S-ar părea că soluţii pentru noua guvernare nu prea există, dar nu e chiar aşa. Cu siguranţă, lovitura va fi una grea, dar ea va putea fi gestionată de către noua putere, cu condiţia că se va manifesta ca un tot unic. Spre exemplu, Guvernul şi personal Premierul Maia Sandu trebuie să ia în calcul rolul pe care-l poate juca Preşedintele Igor Dodon în acest proces. Făcând uz de bunele relaţii pe care le are cu conducerea „Gazprom” şi cu conducerea Rusiei, şeful statului poate obţine condiţii mult mai avantajoase de livrare a gazului rusesc în Moldova, ceea ce va scădea din potenţiala presiune a tarifului asupra consumatorului final. De aceeaşi manieră, Preşedintele se poate implica şi în procesul de aprovizionare a Republicii Moldova cu energie electrică, având relaţii bune cu importanţi factori decizionali în acest domeniu. La rândul său, Premierul Maia Sandu poate veni cu anumite măsuri compensatorii din contul atragerii suportului financiar occidental. Deci, soluţii există – important este ca noua putere să se manifeste ca un tot unic.
Ce se impune la această etapă? O evaluare strictă a situaţiei reale legate de potenţiala explozie a preţurilor şi tarifelor. Şi aici noua putere are nevoie de un aliat puternic. În structurile abilitate ale statului sunt foarte mulţi „agenţi de influenţă” ai fostei guvernări, dar şi mulţi profesionişti pentru care nu contează culoarea puterii. Pe această a doua categorie şi trebuie să mizeze noua guvernare. Adică, să aibă capacitatea de a stabili clar cine e agent de influenţă al fostei puteri şi cine e un profesionist care poate ajuta la evitarea exploziei preţurilor şi serviciilor. Având un tablou real şi clar al situaţiei la acest capitol, noua putere va putea elabora şi o serie de acţiuni concrete pentru evitarea scenariilor nedorite. Astfel, mina cu efect întârziat, pusă de PDM la temelia noii guvernări, va fi dezamorsată la timp şi nu va produce „victime” nici politice, şi nici în rândul cetăţenilor.