www.coment.md 

Dincolo de dorinţa de a crea iluzia că Partidul Democrat urmăreşte în permanenţă scopul eficientizării actului guvernării, dar şi dincolo de dorinţa de a o promova pe Silvia Radu într-o funcţie importantă în stat (cea de ministru al Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale) pentru a-i capitaliza rating-ul din capitală şi a-l pune la dispoziţia guvernării în alegerile parlamentare, se pare că remanierile guvernamentale au urmărit şi alt scop – de a-l provoca şi, eventual, de a-l compromite pe Preşedintele Igor Dodon şi chiar de a crea premise favorabile pentru excluderea PSRM din următoarele alegeri parlamentare. Cum ar fi fost posibil acest lucru, devine clar la o analiză detaliată a situaţiei create.

Să analizăm toate căile posibile pe care ar fi putut merge Preşedintele Dodon ca urmare a deciziei PD de a schimba în funcţie miniştrii Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului. Prima variantă – Igor Dodon ar fi acceptat candidaturile Silviei Radu şi a lui Nicolae Ciubuc. În acest caz, şeful statului ar fi fost din nou acuzat de complicitate cu guvernarea, iar aceste acuzaţii convin de minune atât democraţilor, cât şi opoziţiei pro-europene. Democraţilor – pentru că Igor Dodon, fiind asociat cu ei, preia o parte din nemulţumirea care există în societate faţă de actuala guvernare, iar aceasta scade din şansele PSRM în alegeri şi, prin urmare, se reduce riscul (pentru democraţi) ca PSRM să preia puterea de sine stătător. Pentru opoziţia pro-europeană – pentru că, plasându-i de aceeaşi parte a baricadelor pe socialişti şi democraţi, trebuie să lupte pe un singur front, nu pe două, ceea ce îi simplifică cu mult misiunea. Dar Preşedintele nu a mers pe calea semnării decretelor şi astfel a zădărnicit miza ascunsă a democraţilor.

A doua variantă – Preşedintele i-ar fi chemat pe socialişti şi pe susţinătorii săi la ample proteste împotriva deciziei Curţii Constituţionale de a-l suspenda din funcţie. Nu este exclus că puterea ar fi folosit protestele, infiltrând provocatori, pentru ca evenimentele să deruleze în baza unui scenariu la capătul căruia ar fi fost interdicţia ce i-ar fi fost impusă PSRM în ceea ce ţine de participarea la următoarele alegeri parlamentare. Nu este un secret că PSRM e unica forţă care prezintă pericol pentru PD. Or, forţele pro-europene nu au capacitatea de a prelua puterea de sine stătător, mai ales că, după evenimentele din ultimul timp, e clar că şi probabilitatea unei noi coaliţii pro-europene e egală cu zero. Deci, unicii care pot încurca calculelor democraţilor sunt socialiştii şi puterea va face tot posibilul pentru a-i împiedica să participe la alegeri. Dar, Preşedintele a reacţionat calm (dur, dar calm) şi nu a dat posibilitate acestui scenariu să se desfăşoare.

A treia variantă – Preşedintele nu promulga decretele, dar venea cu o argumentare puternică a deciziei sale – lucru care a şi fost făcut. Şeful statului a explicat că numirea în funcţie a celor doi miniştri contravine legislaţiei în vigoare (Silvia Radu nu are stagiul necesar de lucru în sistemul respectiv pentru a fi numită ministru, iar Nicolae Ciubuc are probleme de integritate) şi astfel a pus Curtea Constituţională într-o situaţie destul de delicată – cea de apărător şi promotor al ilegalităţilor.

Preşedintele se pare că a înţeles care e miza secretă a remanierilor guvernamentale şi a reacţionat calm, cu maximă responsabilitate şi maturitate politică. Pe lângă faptul că a ieşit cu faţa curată dintr-o capcană evidentă ce i se întindea, el a şi pus guvernarea şi Curtea Constituţională într-o situaţie extrem de proastă – de promotori ai ilegalităţilor. Mai mult ca atât, şeful statului a reuşit să securizeze bine poziţiile sale şi ale PSRM în perspectiva alegerilor parlamentare, ceea ce consolidează statutul socialiştilor de forţa care cele mai mari şanse de a reprezenta viitoarea guvernare.