Nimeni (din dreapta parlamentară) nu își dorea alegeri anticipate, după fuga lui Plahotniuc din Republica Moldova.
Toți scandau: ,,Dezoligarhizare!” ,,Uzurpare!” și alte lozinci măgulitoare dar până la urmă, false.
A fost preferată o alianță cu socialiștii, declarați public ,,răul mai mic” iar uzurpatorii respectiv, ,,cel mare”.
Astăzi se scandează ,,Anticipate!” iar la Președinție are loc mișcarea numită în șah rocadă.
,,Uzurpatorii” se întâlnesc cu ,,dezoligarhizatorii” (dacă există așa termen!), pentru că acum răul cel mare au devenit socialiștii.
Iar între timp oamenii mor, micul business se sufocă, anumite categorii de ajutoare sociale sunt sistate (cel puțin până în mai), operatorii de pe piața petrolieră majorează prețurile carburanților cu cât doresc și de câte ori își doresc, pentru că nu are cine să le arate locul iar sistemul medical e la un pas de colaps.
Toată această tragedie națională, ar fi deplină dacă încă am mai fi ,,colindați” de niște agitatori care să ne aducă ziare colorate în poștă și să ne spună cât de ,,bine” va fi după alegeri.
Chiar dacă necesitatea alegerilor anticipate e evidentă, în aceste condiții critice, acestea ar reprezenta ,,cireașa nebuniei” pe ,,torta” politicii moldovenești.
Un Guvern încropit de forțe ostile una alteia la fel nu e o soluție, doar dacă toți politicienii de pe dreapta și de pe stânga eșichierului politic, ar uita de interese și ambiții, cel puțin pentu câteva luni.
Ca să învingă unii sau alții,
trebuie întâi de toate învinsă MOARTEA.
Dacă unii nu o fac din ambiție, atunci însăși noțiunea de politician nu mai are nici o valoare în Republica Moldova.