www.coment.md

Azi, am asistat la un eveniment cu adevărat istoric – discursul Preşedintelui Republicii Moldova, Igor Dodon în Duma de Stat a Federaţiei Ruse. Astfel, şeful statului a devenit primul Preşedinte moldovean care s-a adresat direct deputaţilor ruşi, iar discursul său a fost unul de impact, lucru care s-a văzut uşor după reacţia deputaţilor ruşi. Însă, în cazul dat contează nu doar premiera înregistrată de şeful statului sau reacţia deputaţilor ruşi, cât şi contextul în care a avut loc evenimentul.

Această nouă vizită a lui Igor Dodon în Federaţia Rusă vine după o serie de acţiuni pe dimensiunea politicii externe, întreprinse de Preşedinte în ultima perioadă. Ca să ne facem o închipuire cât de cât clară despre ce este vorba, e suficient să ne amintim doar de acţiunile Preşedintelui în direcţia respectivă din luna curentă – noiembrie. Astfel, în această lună, şeful statului a avut întrevederi (discuţii) cu noul Ambasador agreat al Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, Dereck J. Hogan, cu Președintele Republicii Tatarstan, Rustam Minnihanov, cu noul șef al Oficiului Consiliului Europei în Republica Moldova, reprezentantul Franței, William Massolin, cu Ambasadorul Franței în Republica Moldova, Pascal Le Deunff, cu Ministrul de Stat pentru politica comercială a Marii Britanii, George Hollingbery, cu Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, cu Alexander Van der Bellen, Preşedintele Republicii Austria (care deţine preşedinţia Uniunii Europene în semestrul doi al anului 2018), cu Michael Siebert, împuternicit pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală din cadrul Ministerului de Externe al Republicii Federale Germania şi Angela Ganninger, Ambasador al Germaniei în RM etc. De asemenea, şeful statului, Igor Dodon, a participat la „masa rotundă”, organizată de Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale din Marea Britanie, cunoscut ca „Chatham House”; la Forumul Păcii, care și-a desfăşurat lucrările la Paris, la alte întruniri relevante din acest punct de vedere.

Şi după aceste întrevederi şi reuniuni (în marea lor majoritate pe filieră occidentală) şeful statului merge la Moscova (apropo, în această toamnă, Preşedintele Igor Dodon a avut mai multe întrevederi cu oficiali ruşi, inclusiv cu omologul său, Vladimir Putin), unde e primit cu mult respect şi tratat cu multă deschidere şi bunăvoinţă. Cu alte cuvinte, ruşii nu s-au supărat (cum probabil credeau unii că se va întâmpla) pe activismul lui Igor Dodon pe filiera occidentală, ci, din contra, au lăsat să se înţeleagă că respectă o astfel de poziţionare diplomatică a şefului statului.

Astfel, Preşedintele Dodon, după o perioadă în care a depus eforturi considerabile pentru a reface relaţiile externe ale Moldovei cu marile cancelarii ale lumii, poate constata că, în mare parte, a reuşit acest lucru. Chiar dacă guvernarea RM e certată şi cu Rusia, şi cu UE, şi are relaţii tensionate cu americanii, Moldova continuă să fie privită cu ochi buni în marile cancelarii ale lumii şi meritul pentru aceasta îi revine în mare parte şefului statului.

Igor Dodon a dat tuturor o lecţie de politică externă: şi guvernării, pentru care politica externă se reduce la bunele relaţii cu Ucraina şi România şi la tentative de a stabili relaţii cu ţările arabe, India şi Argentina; şi guvernării pro-europene, pentru care politica externă înseamnă doar bune relaţii cu UE, cu SUA şi cu România; şi opiniei publice din Moldova, care, graţie eforturilor şefului statului, începe să se înţeleagă că cea mai bună opţiune pentru RM este o politică externă echilibrată; şi partenerilor externi, care au primit încă o dovadă că în Moldova sunt şi politicieni cu abordare complexă şi pragmatică a politicii externe. Iar aceasta deschide anumite perspective nu atât în calea Preşedintelui Dodon sau a PSRM, cât a Republicii Moldova, în general.