www.coment.md

În ultimele zile, au răsunat unele opinii precum că, Preşedintele Igor Dodon ar trebui nu doar suspendat din funcţie pentru nedorinţa sa de a promulga unele decrete impuse de putere, ci şi sancţionat. Iar sub cuvântul „sancţiune” se ascunde intenţia de a-l demite, lucru care uşor poate fi citit printre rânduri. Însă, lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum par la prima vedere şi trebuie privite şi din alt unghi decât cel oferit de unii constituţionalişti echidistanţa cărora sunt motive serioase să fie pusă la îndoială. 

Preşedintelui i se reproşează că nu a vrut să promulge unele legi sau să semneze anumite decrete (lucru pentru care a fost suspendat din funcţie deja de patru ori). Dar Preşedintele a adus argumente că ceea ce i se propunea să semneze contravenea legislaţiei în vigoare. Constituţionaliştii amintiţi mai sus au trecut cu vederea argumentele şefului statului, de parcă acestea nici nu au fost invocate, referindu-se strict la norma ce-l obliga pe Preşedinte să semneze. Nimeni nu a pus întrebarea că, poate e cazul de modificat legislaţia astfel încât Preşedintele să nu fie obligat să semneze decrete şi să promulge legi dacă e vorba de încălcări grave ale legislaţiei, or, dacă pentru a-şi păstra funcţia şeful statului va semna toate ilegalităţile ce i se vor propune, el nu va mai fi mediator, ci părtaş la crimele ce le comit cei de la putere. Este normal acest lucru? Evident că nu.

Doi – Preşedintele este „judecat” de o instanţă asupra corectitudinii şi independenţei căreia planează grave suspiciuni. Pentru nimeni nu este un secret că marea majoritate a instituţiilor de stat în Moldova sunt capturate şi că execută comenzi politice. Pe cât de credibil poate fi verdictul dat de o asemenea instituţie, mai ales când în joc e interesul direct al guvernării? Şi, apropo, instanţa de jurisdicţie constituţională, în ultimii ani, niciodată (!) nu a luat nici o decizie care să nu fi fost în interesul guvernării. E un detaliu important care ne determină să privim cu alţi ochi şi la cazurile de suspendare din funcţie a Preşedintelui.

Trei – Preşedintele este impus să legalizeze ilegalităţile promovate de o putere nelegitimă. Actuala guvernare nu reprezintă nici pe departe rezultatul ultimilor alegeri parlamentare şi nu are nici o legitimitate, spre deosebire de şeful statului, care a fost ales direct de cetăţeni, beneficiază de încrederea acestora (conform sondajelor) şi este la straja intereselor lor. Impunând Preşedintele să promoveze ilegalităţi sau suspendându-l din funcţie pentru că nu vrea să facă acest lucru, puterea sfidează direct mai mult de jumătate din cetăţenii cu drept de vot din Moldova.

Patru – Revenirea la alegerea directă a Preşedintelui ţării de către cetăţeni presupunea din oficiu şi lărgirea atribuţiilor sale. Or, nu poate un Preşedinte ales de cetăţeni să aibă aceleaşi atribuţii ca şi unul ales de un grup de deputaţi. Mai mult ca atât, imediat după alegerile Preşedintelui RM, guvernarea i-a redus atribuţiile, astfel încât actualul şef de stat are împuterniciri mai restrânse decât predecesorul său. E un aspect important care iarăşi ne face să privim puţin cu alţi ochi suspendările din funcţie a lui Igor Dodon şi posibila sa demitere.

Cinci – puterea actuală are interes politic direct ca şeful statului să fie demis. Or, în acest caz interimatul va fi exercitat de Preşedintele Parlamentului. Astfel, guvernarea ar ajunge să realizeze un ciclu închis al uzurpării puterii în stat, capturând şi ajungând să controleze absolut toate instituţiile importante, inclusiv Preşedinţia, care, prin vot popular, i-a revenit lui Igor Dodon. Nu este exclus că puterea anume din acest motiv forţează nota ca în alegeri să aibă şi controlul deplin asupra Preşedinţiei.

Concluzia ce se impune este că guvernarea intenţionat a promovat un şir de ilegalităţi, ştiind că şeful statului va încerca să le blocheze, iar în rezultat, prin intermediul instituţiilor abilitate ale statului, controlate de putere, să preia şi controlul asupra Preşedinţiei. Numai că guvernarea riscă să declanşeze un proces ce-i poate deveni fatal – o eventuală înlăturare din funcţie a Preşedintelui Igor Dodon poate deveni acea ultimă picătură ce va umple paharul răbdării cetăţenilor, acea scânteie ce va arunca în aer butoiul cu pulbere. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, urmările pot fi imprevizibile.