Dumitru Spătaru

În ultima perioadă tot mai des în spaţiul public apare ideea că data alegerilor parlamentare, fixată pentru 24 februarie 2019, ar putea fi schimbată, în sensul transferării scrutinului pentru toamna anului curent sau, cel târziu, pentru începutul iernii. Despre o astfel de posibilitate a vorbit chiar şi Preşedintele Igor Dodon, iar această conferă o anumită pondere ideii şi e un indiciu direct că respectiva informaţie trebuie tratată cu maximă atenţie. 

De la ce a pornit guvernarea atunci când a decis că următoarele alegeri vor avea loc pe data de 24 februarie? Prima presupunere care se vehiculează în acest sens este că puterea s-a temut că organizarea alegerilor parlamentare în toamnă ar permite opoziţiei să intre în campania electorală pe valul protestelor. Deşi protestul din data de 26 august a fost unul de amploare, se pare că guvernarea se aştepta la ceva mai rău. Cel puţin, acum se vede cu ochiul liber o relaxare oarecare în tabăra puterii. Iar dacă puterea va considera că riscul ca opoziţia pro-europeană să intre în campania electorală pe valul unor proteste de amploare e minim, atunci lesne ar putea decide să „aducă alegerile parlamentare mai aproape”.

A doua presupunere este că, prin stabilirea datei alegerilor parlamentare pe data de 24 februarie 2019, puterea a urmărit scopul să inducă în eroare restul partidelor cu pondere. Astfel, acum o bună parte din aceste partide stau relaxate considerând că au timp suficient pentru a se pregăti de următorul scrutin. Prin „aducerea alegerilor parlamentare mai aproape”, puterea ar lua prin surprindere majoritatea partidelor, care practic nu ar avea timp să se pregătească de scrutin, mai ales că în premieră acesta se va desfăşura în baza sistemului mixt, iar identificarea şi promovarea candidaţilor în circumscripţiile uninominale nu e un lucru uşor.

A treia presupunere este că prin stabilirea datei alegerilor atât de târziu, puterea a încercat să-i atragă într-o mică cursă pe partenerii de dezvoltare. Din ceea ce se vede, puterea încă mai speră că partenerii de dezvoltare vor desface punga şi vor relua finanţarea Republicii Moldova. Cel puţin, asta reiese din declaraţiile unor reprezentanţi ai guvernării. Dacă alegerile ar fi avut loc în toamnă, cu siguranţă că nici un partener de dezvoltare nu ar fi dat bani în plină campanie electorală. Dacă alegerile sunt fixate pentru februarie, o mică speranţă în acest sens puterea încă poate avea. Însă, în momentul în care va primi banii sau va avea certitudinea că nu-i va primi, puterea nu va mai avea interesul ca scrutinul să se desfăşoare tocmai în februarie.

În genere, desfăşurarea scrutinului în februarie 2019 implică mai multe riscuri pentru guvernare. În primul rând, atunci oamenii vor primi facturi impunătoare şi aceasta inevitabil va atrage după sine o nemulţumire în plus faţă de guvernare. În al doilea rând, în lipsa finanţării externe, pentru guvernare e foarte greu să reziste până în februarie şi e clar că interesul său este ca alegerile să se desfăşoare cât mai repede posibil. În al treilea rând, în cazul în care alegerile vor avea loc în februarie, cei de la putere nu vor putea miza în aceeaşi măsură pe proiectele lor sociale – drumurile ce de construiesc, atunci pot ajunge într-o stare proastă sau nu se vor vedea de sub zăpadă; medicilor, detaşaţi să consulte oamenii în sate, le va fi foarte greu să se deplaseze şi să lucreze în condiţii de iarnă; construcţia obiectivelor gen „Chişinău Arena” pe perioada de iarnă se va îngheţa şi acestea nu vor putea fi folosite din plin ca obiecte de atracţie electorală etc.

Toate acestea ne vorbesc despre faptul că pentru cei de la guvernare nu e chiar convenabil ca alegerile să se desfăşoare în plină iarnă, iar acum când pericolul pe care puterea îl vedea în protestele opoziţiei pro-europene s-a mai diminuat, e cât se poate de posibil ca asupra datei alegerilor parlamentare să se revină în sensul „aducerii scrutinului mai aproape”.