Sistemul procuraturii, în starea lui actuală, reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă Republica Moldova. Iar înlăturarea lui Eduard Harunjen din fruntea Procuraturii Generale şi ulterioarele eventuale înlăturări din funcţii a altor şefi din cadrul Procuraturii o soluţionează doar parţial.

Esenţa problemei constă în faptul că Procuratura nu mai poate exista în forma sa actuală. Oricine ar veni în fruntea sistemului, situaţia nu se va schimba, pentru că problema nu e doar în oameni, ci în sistem în general. Încă din 1995 Republica Moldova se află sub monitorizarea Consiliului Europei anume din cauza că nu poate stabili corect locul şi rolul procuraturii în cadrul statului modern. Apropo, la acest capitol suntem pe cea mai ruşinoasă poziţie posibilă – nici o ţară nu s-a aflat atât de mult sub monitorizarea Consiliului Europei ca Republica Moldova. 

În 2000, Republica Moldova a fost foarte aproape de a soluţiona problema Procuraturii. Ampla reformă constituţională ce s-a implementat în acel an prevedea inclusiv şi stabilirea locului şi rolului Procuraturii aşa cum ne sugerau experţii Consiliului Europei. Însă, în ultimul moment, din motive necunoscute nici până în prezent, prevederile cu privire la procuratură au dispărut din noul text al Constituţiei, rămânând doar cele de bază – trecerea la forma parlamentară de guvernare. 

După acest eşec în reformarea procuraturii, respectivul sistem a devenit practic oficial instrument de luptă politică. Toţi acei care au deţinut puterea în RM au folosit procuratura în scopuri personale, dar şi partinice, iar apogeul s-a atins în 2009 când funcţia de Procuror General a început să fie vândută şi cumpărată practic deschis de politicieni, de parcă ar fi fost vorba de o vacă la piaţă. Evident, un procuror cumpărat pe milioane de dolari de un politician nu avea cum să se ghideze de interesele cetăţenilor, ci de ale stăpânului care dăduse banul. Astfel, în funcţie erau promovaţi procurori pe acelaşi principiu – loialitate faţă de liderul sau partidul care deţinea controlul asupra procuraturii. În rezultat, în ultimii zece ani procuratura a degradat continuu, ajungând să fie percepută doar ca o filială a guvernării. 

Cel mai direct indiciu că procuratura nu e percepută de cetăţeni ca o instituţie independentă sunt evenimentele din ultimele zile. Aţi auzit măcar un om, cu excepţia unor deputaţi ce reprezintă fosta guvernare, să se pronunţe în sprijinul actualei conduceri a PG?! Dacă procuratura ar fi fost cu adevărat independentă şi ar fi acţionat în interesul cetăţenilor, străzile s-ar fi umplut de protestatari care ar fi venit să-l apere pe Procurorul General şi pe cei din echipa sa de „abuzurile noii puteri”. L-au apărat doar deputaţii ce reprezintă fosta guvernare şi aceasta spune totul despre cum e percepută Procuratura Generală. 

Noua guvernare va face o mare greşeală dacă doar va pune oamenii săi în fruntea sistemului procuraturii, înlocuindu-i pe cei vechi. E nevoie de o amplă reformă, inclusiv luându-se în calcul şi recomandările experţilor Consiliului Europei, dar şi practica altor ţări. Dacă această reformă nu va fi făcută, nimeni şi nimic nu va putea soluţiona problema Procuraturii. Nici măcar Laura Codruţa Covesi despre care se vorbeşte atât de mult în ultimul timp în contextul funcţiei de Procuror General al Republicii Moldova.