După cum anticipam în una din analizele anterioare, după ce Partidul Democrat a declarat că trece pe platforma pro Moldova, principala sa ţintă a devenit Partidul Socialiştilor şi Preşedintele Igor Dodon, care demult sunt pe respectiva platformă. Avântându-se în această nouă luptă, democraţii se pare că au uitat cu totul de disputa aprinsă pe care au avut-o până nu demult cu partidele pro-europene de opoziţie, nefiind exclus chiar să fi ajuns şi la careva înţelegeri cu acestea, or PSRM şi Preşedintele Dodon sunt la fel de incomozi şi pentru democraţi, şi pentru partidele pro-europene de opoziţie. Cel puţin, e straniu faptul că, din moment ce au început atacurile evidente împotriva PSRM şi a Preşedintelui, pro-europenii au încetat practic orice acţiuni împotriva guvernării, iar puterea nu mai face nici o mişcare ce ar putea fi catalogată ca fiind împotriva pro-europenilor.
Dar, să revenim la lupta dintre PDM, pe de o parte, şi PSRM şi Preşedintele Igor Dodon de cealaltă parte. Întâmplător sau nu, dar imediat după ce şeful statului a refuzat să semneze decretele de numire în funcţie a noilor miniştri (Silvia Radu şi Nicolae Ciubuc), presa controlată de putere a început un masiv atac de imagine împotriva consilierului prezidenţial, Maxim Lebedinschi. Ţinta nu a fost deloc aleasă la întâmplare, or anume Maxim Lebedinschi a fost cel care a demonstrat public că numirile noilor miniştri sunt ilegale. Mai mult ca atât, Maxim Lebedinschi este cel care îl reprezintă pe Preşedinte în relaţia cu Parlamentul şi Guvernul, iar mai nou – şi cel care-l reprezintă pe şeful statului în relaţia cu presa şi cu publicul larg, fiind purtător de cuvânt. Toate acestea arată că democraţii au identificat ţinta perfectă (pentru ei) pentru campania de discreditare a PSRM şi a şefului statului.
Că va fi campanie în continuare, nu încape nici o îndoială. Or democraţii înţeleg perfect că doar lovind în PSRM ei pot pretinde (măcar şi pur teoretic, pentru că la modul practic nu prea au şanse în acest sens) să-şi facă o nişă electorală pe segmentul numit convenţional pro Moldova. De fapt, putem chiar afirma că această campanie împotriva PSRM şi a şefului statului e în plină desfăşurare. Iată doar câteva dovezi: sabotajul organizat de putere în raport cu acţiunile lui Igor Dodon privind problema transnistreană, în special în raport cu recenta întrevedere a sa cu liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski; încercarea de a combate un eveniment de importanţă mondială (Congresul Mondial al Familiilor, organizat în premieră la Chişinău la iniţiativa Preşedintelui Dodon) prin anunţuri făcute în aceeaşi zi privind remanierile guvernamentale, privind schimbarea orientării PDM etc.; încercările evidente de tensionare a relaţiilor cu Rusia înainte de vizita lui Igor Dodon la Moscova şi înainte de Summit-ul CSI; arestarea şi extrădarea profesorilor turci înainte de vizita preşedintelui turc la Chişinău la invitaţia lui Igor Dodon, de rând cu încercarea de a „arunca toate pietrele” în ograda Preşedintelui etc.
Toate cele menţionate arată că PDM luptă deja deschis cu Preşedintele Igor Dodon şi cu PSRM, iar această luptă are loc pe fonul „cuminţirii” practic totale a dreptei pro-europene. Deci, ce se întâmplă? Putem presupune că avem de a face cu un joc abil al PDM şi al forţelor pro-europene, nefiind exclus ca acest joc să fie dirijat din exterior. Înţelegând că mizând doar pe dreapta şi centru-dreapta nu are cum să ia puterea, PDM oficial şi-a luat titulatura de pro Moldova şi acum luptă cu PSRM încercând să preia o parte din electoratul de centru-stânga. Astfel, PDM ar urma să aducă taberei pro-europene o parte din voturile de pe segmentul de centru-stânga şi astfel să poată constitui cu aceasta o nouă majoritate de guvernare. Aceasta şi explică probabil „cuminţirea” dreptei pro-europene în momentul în care a început atacul asupra PSRM. Numai că electoratul de centru-stânga se pare că şi-a stabilit deja opţiunea electorală (lucru care se vede clar din sondaje), ceea ce face misiunea PDM aproape imposibilă. Dar aceasta nu înseamnă că PDM nu-şi va încerca norocul şi în continuare. Cu alte cuvinte, războiul cu PSRM şi cu Preşedintele Dodon va continua.