www.coment.md

Urmărind ultimele evenimente ce ţin de politica externă a Republicii Moldova, inevitabil ajungi la concluzia că o situaţie mai proastă în acest domeniu nu am avut niciodată. Certaţi cu Rusia şi Uniunea Europeană şi având relaţii tensionate cu Statele Unite ale Americii, cei de la guvernare încearcă să suplinească golul imens pe care singuri l-au creat la capitolul politică externă prin avansarea în relaţiile cu… Ghana, Argentina şi India. Anume în aceste ţări (dar şi în Irlanda) Guvernul a decis să deschidă ambasade ale Republicii Moldova. 

De ce anume în aceste ţări avem nevoie de ambasade nici Guvernul, nici cei de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene nu spun. La fel, nu au explicat puţin mai devreme de ce Moldova avea nevoie de o ambasadă în Emiratele Arabe Unite. De regulă, astfel de decizii se iau după un amplu proces de consultări, care implică şi o anumită transparenţă, şi anumite argumente pentru ca cetăţenii să fie siguri că banii lor nu vor fi cheltuiţi pur şi simplu. Dar nimic din toate astea nu se fac în Moldova şi în aceste condiţii avem toate motivele să suspectăm guvernarea fie de incompetenţă, fie de interese ascunse.

În lumina acestor decizii destul de dubioase ale Guvernului, puterea trebuie să vină cu răspunsuri la un şir de întrebări elementare: 1. Care e volumul schimburilor comerciale ale RM cu Ghana, Argentina şi India?; 2 Câţi cetăţeni ai RM trăiesc în Ghana, Argentina şi India?; 3. În ce organizaţii internaţionale RM colaborează sau are nevoie de colaborare cu Ghana, Argentina şi India?; 4. Ce potenţial şi ce perspective există în relaţiile RM cu Ghana, Argentina şi India?; 5. Cât va costa deschiderea şi întreţinerea ambasadelor RM în Ghana, Argentina şi India?; 6. Ce probleme actuale existente în relaţiile RM cu Ghana, Argentina şi India se vor soluţiona după deschiderea ambasadelor în aceste ţări?; 7. În ce măsură deschiderea ambasadelor RM în Ghana, Argentina şi India va întări poziţiile ţării noastre în respectivele regiuni ale lumii şi, în genere, ce interese ar avea RM în aceste regiuni? etc. Până când nu va răspunde măcar la aceste întrebări, Guvernul va da motive să fie suspectat fie de interese ascunse, fie de incompetenţă.

Partea comică a problemei constă în faptul că Moldova se comportă la acest capitol ca o mare putere a lumii. Numai ţările dezvoltate, care pot influenţa situaţia la nivel mondial sau în anumite regiuni, tind să aibă reprezentanţă diplomatică peste tot pe globul pământesc. Ţările mici se limitează să fie prezente diplomatic doar acolo unde au strictă necesitate. În rest, preferă să-şi soluţioneze problemele (dacă acestea apar) în alte zone ale lumii prin colaborarea diplomatică cu ţările mari.

Privită dintr-o parte, actuala politică externă a RM pare una jalnică. În loc să depună eforturi pentru a restabili relaţiile cu Rusia, care cu adevărat e un partener strategic pentru RM, în loc să încerce să scoată maximum de beneficii din relaţia cu SUA şi UE, actuala guvernare preferă să „investească” în relaţiile cu India, Ghana şi Argentina. Dar acestea, cel puţin la momentul actual, sunt investiţii fără noimă.

Totuşi, chiar şi în acest haos total la capitolul politică externă se întrevăd unele lucruri bune. Spre exemplu, site-ul nostru a scris anterior că Preşedintele Igor Dodon încearcă să reducă din impactul dezastruos al acţiunilor guvernării, promovând o politică externă echilibrată. Şeful statului depune eforturi pentru a reface relaţiile cu Rusia, transmite mesaje clare Bruxelles-ului că este adeptul unei abordări pragmatice în relaţiile moldo-comunitare, încearcă să stabilească bune relaţii cu anumite cancelarii europene, cum ar fi cea franceză, stabileşte relaţii bune cu ţările ce tind să devină puteri mondiale, cum ar fi, spre exemplu, Turcia. Dar posibilităţile şefului statului sunt reduse şi, dacă nu se va schimba puterea, nu se ştie cât Preşedintele va mai reuşi să repare greşelile actualei guvernări. Privite lucrurile din acest punct de vedere, putem spune că şansele Moldovei de a reveni la o normalitate cât de cât în politica externă sunt direct dependente de rezultatele următoarelor alegeri parlamentare.