În ultima perioadă, se discută mult despre ce ar risca blocul ACUM dacă ar accepta invitaţia la negocieri a PDM şi cea la discuţii venită din partea PSRM, precum şi ce riscă dacă rămâne în opoziţie. De asemenea, mult se discută despre ce riscă PSRM dacă face front comun cu ACUM sau o coaliţie de guvernare cu PDM, sau dacă rămâne şi în continuare în opoziţie. Astfel se creează impresia că riscurile planează doar asupra blocului ACUM şi a PSRM, pe când în realitate PDM nu e deloc într-o situaţie mai bună, chiar dacă e mult mai bine poziţionat decât celelalte două formaţiuni politice. De aceea, în acest editorial am decis să mă refer la riscurile ce planează asupra PDM – un aspect mai puţin discutat în perioada post electorală.
Deşi se vorbeşte mult despre o posibilă coaliţie a PDM şi PSRM (şi această variantă nu poate fi exclusă), totuşi, cel mai probabil, PDM acordă prioritate unui alt scenariu, similar celui din 2016. Adică, formarea unei coaliţii majoritare din deputaţi atraşi din alte fracţiuni şi grupaţi în jurul său. E logic să presupunem că anume acest scenariu e prioritar pentru PDM, deoarece practica arată că respectivului partid nu-i place să împartă puterea cu nimeni, preferând să guverneze de unul singur. Mai ales că, după reforma administraţiei publice centrale, numărul ministerelor, birourilor şi agenţiilor s-a redus cam în jumătate şi nu prea ai ce împărţi. Însă, dacă va merge pe acest scenariu, PDM se va pomeni într-o situaţie destul de delicată.
În primul rând, va trebui să facă faţă unei opoziţii destul de puternice, care va constitui aproape jumătate din Parlament. Dacă PDM va „atrage” câţiva deputaţi din ACUM şi PSRM pentru a forma o coaliţie la limită, aceasta va „înrăi” atât opoziţia de stânga, cât şi pe cea de dreapta. Între opoziţie şi guvernare nu va mai exista nici măcar teoretic careva cale de comunicare, ceea ce va sublinia fragilitatea guvernării. Mai ales că opoziţia ar putea din nou face front comun împotriva guvernării, cum a fost în 2015 şi 2016, ar putea declanşa noi proteste, va impune astfel agenda politică a ţării şi în aceste condiţii nu e clar dacă coaliţia majoritară va putea face faţă situaţiei.
În al doilea rând, o majoritate creată de PDM după modelul anului 2016 ar putea provoca critici dure din partea partenerilor externi ai RM. Or, aceştia nu sunt naivi şi înţeleg foarte bine ce se ascunde de fapt după declaraţiile unor aleşi ai poporului, care la un moment dat îşi părăsesc partidul de dragul „intereselor ţării”. Astfel, izolarea internaţională a Republicii Moldova ar prinde contur şi mai clar, iar fără suport din exterior ţara nu va avea cum să supravieţuiască. Bugetul e „secătuit” de proiectele electorale implementate de guvernare în ajun de alegeri şi în timpul campaniei electorale, remitenţele şi exporturile, potrivit unor declaraţii, scad, asistenţa financiară din partea UE continuă să rămână blocată, oamenii continuă să părăsească Moldova pentru totdeauna, investitorii au în continuare o atitudine extrem de prudentă în raport cu RM etc. Toate acestea arată că PDM, dacă va decide să guverneze după modelul 2016, se va confrunta cu probleme destul de serioase.
Situaţia PDM s-ar putea agrava şi dacă se vor adeveri informaţiile că preţurile şi tarifele la unele produse şi servicii vor creşte. Aceasta ar putea determina o explozie socială, de care, negreşit, va profita atât opoziţia de stânga, cât şi cea de dreapta. Nemulţumirea generală ar putea creşte şi ca urmare a unor noi eventuale probleme legate de exportul în Federaţia Rusă, care avem toate motivele să presupunem că vor apărea. Mai ales dacă luăm în calcul atitudinea factorilor de decizie de la Moscova faţă de PDM, care i-a provocat constant pe parcursul ultimilor ani.
Toate acestea arată că, dacă PDM va merge pe calea creării unei majorităţi ca şi cea din 2016, va avea de făcut faţă mai multor probleme serioase. Posibil, cei din PDM înţeleg aceste lucruri şi iau în calcul şi alte variante. În context, ţin să menţionez că eu personal cred că oferta făcută de PDM blocului ACUM, inclusiv oferirea funcţiei de Prim-ministru unui reprezentant al blocului, a fost una „pe bune”. O astfel de variantă ar fi fost o salvare pentru PDM, or respectiva coaliţie ar fi ajutat Moldova să-şi îmbunătăţească imaginea în plan extern, ar fi ameliorat relaţia cu partenerii occidentali, inclusiv ar fi deblocat asistenţa financiară a UE pentru RM. Altceva este că peste un timp PDM s-ar fi „debarasat” de partenerii din ACUM, înlăturându-i şi de la putere, şi din marea politică, în general. Şi dacă cei din blocul ACUM au respins oferta PDM, posibil democraţii iau în calcul şi o coaliţie cu PSRM. Numai că nici aici lucrurile nu sunt atât de simple cum ar părea la prima vedere, or socialiştii înţeleg bine riscurile la care se expun şi părerea mea personală este că nu vor accepta o coaliţie cu orice preţ. Posibil, ei vor negocia „la sânge”, înţelegând inclusiv că şi PDM e vulnerabil şi că e ameninţat de anumite riscuri. Deci, dacă PDM va dori să creeze o coaliţie cu socialiştii, va trebui să facă cedări serioase. Dacă nu, atunci va merge pe scenariul descris mai sus, care, după cum menţionam, implică mai multe riscuri pentru democraţi.
Iar dacă mai adăugăm aici că, în lumina celor descrise în acest material referitor la situaţia reală în care este Republica Moldova, nici anticipatele nu ar fi cel mai bun scenariu pentru PDM, vedem că această formaţiune, chiar dacă e mai bine poziţionată decât altele, totuşi e supusă unor riscuri majore, cu posibile urmări greu de estimat la această etapă.
ro
ru