Iulian Chifu

Anunțul desfășurării unei părți a trupelor retrase de către Statele Unite din Germania în România (și Polonia) a determinat o reacție furibundă la nivelul MAE rus și o relansare a propagandei și războiului informațional al Rusiei în regiune. Cu aeeași ocazie, Maria Zaharova a expus gândirea rusă  care a inclus Republica Moldova, Belarus și Ucraina în idea de Rusia sau Lume rusă. Merită să vedem, deci, asupra susținerilor oficiale ruse și reacțiilor MAE român, dar și acțiunile posibile ale Rusiei împotriva României pentru a pune în aplicare amenințările transparente lansate public de purtătorul de cuvânt al MAE de la Moscova.

Rusia și reacția virulentă a MAE rus

Purtătorul de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, a fost persoana desemnată să prezinte pozițiile Rusiei în contextul prezenței suplimentare a unor forțe americane rotaționale – de nivelul a 1000 de soldați, deci complet nesemnificativ – în Polonia și România. A făcut-o în briefinguri succesive, la 13 august vizând România și la 17 august vizînd Polonia. Merită atenție și raportarea la cele două state, cu nuanțe și limitarea amenințărilor transparente în cazul Poloniei, mesaj venit după reacțiile MAE român, dealtfel. Dar importante sunt abordările comune față de Occident și cele două state gazdă și mai ales temele vehiculate în discursul privind România în contextul „Planului Pentagonului de a crește prezența americană în România”.

Mai întâi, Rusia și-a păstrat modul arogant de raportare la România. În imagologia și narațiunea desenată în abordările ruse, România este un simplu vasal al SUA și ea nu discută decât cu aparținătorii direct, nu cu România. Chiar și comunicatul, deși este despre România, discută despre SUA și Pentagonul care face ceva, nicidecum de acțiunea conștientă, asumată a României de a-și întări propria apărare în fața amenințărilor pe care le crează Rusia însăși.

Deci, tehnic, deși amenință România, Rusia vorbește doar de SUA și acțiunile sale, de NATO și, la un anumit moment dat, de UE, într-o formă implicită, atunci când vorbește despre alterarea securității Europei, introducerea (de către SUA) a diviziunilor în Europa contrar opțiunilor majorității statelor europene. E o formulă menită să diminueze relevanța României, o formulă complet nepoliticoasă și neavenită în relațiile internaționale, prin care însăși suveranitatea României este tratată cu dispreț tocmai pentru a sublinia că nu merită nici o atenție sau măcar o referire, chiar dacă pomenește numele țării noastre în comunicarea respectivă.

Care sunt susținerile doamnei Zaharova și ale Rusiei lui Putin?

–         SUA nu ascunde faptul că acești pași (de desfășurare a trupelor în Polonia, Statele Baltice și România) sunt parte a unui efort de a întări așa-numita “axă nord-sud” de la Marea Baltică la Marea Neagră, axa ce reprezintă Russia’s “îndiguirea Rusiei”, cu România punctul de forță în proiectarea puterii în Marea Neagră. Nu trebuie să subliniem faptul că nu există o asemenea axă, și că nu e vorba despre îndiguirea Rusiei, nu suntem în Războiul Rece, și există o întreagă pleiadă de state între frontiera NATO-UE și a României și Rusia, în primul rând Belarus și Ucraina, dar și Republica Moldova. În plus, referirea la “proiectarea forței” indică subliminal și indirect operațiunile ofensive, și ele, la rândul lor, contrare ideii de îndiguire, care rămâne o acțiune defensivă, de blocare a acțiunii adversarului, a agresiunii acestuia. Iar NATO nu are asemenea planuri și nu a desfășurat asemenea operațiuni vreodată, spre deosebire de Rusia, care a făcut-o în mod substanțial începând cu 2008 în Georgia, apoi 2014 în Ucraina.

–         Există un trend clar, “evident”, ne spune doamna Zaharova, de întărire sistematică a grupului militar NATO-SUA în așa-numita zonă “aproape de front”, pe care NATO o consideră a fi frontiera vestică a Rusiei. Sunt acțiuni care au loc efectiv, “nu povești inventate despre interferența rusă”. Doamna Zaharova folosește plăsmuiri ale propriei imaginații și interpretări aberante pentru a aduce ideea unei planificări ce ar include frontiera rusă ca front de către NATO, deci din nou o referire la pseudo-operațiuni ofensive ale Alianței, care ar amenința frontiera Rusiei. În plus, Rusia, prin vocea purtătorului de cuvânt al MAE, neagă implicit apartenența statelor Europei Centrale și de Est la NATO, când vorbește despre grupări SUA-NATO când NATO înseamnă chiar aceste state și trupele lor. E și o referire răutăcioasă și de marginalizare, de desconsiderare, din nou, a acestor state, cât și o referire la dominația americană a NATO care ar fi, cumva, și extra-europeană, în linia de intepretare rusă. Zaharova nu uită să facă referire la povești inventate ale interferenței ruse – în alegeri, în securitatea statelor din regiune? – în eternul său meci de ping pong cu Occidentul.

–         În prezent, asta înseamnă că “vor fi, esențialmente, trupe SUA permanente și contingente aliate în Europa de Est, acolo nu au mai fost până acum”. Faptul că prezența este numită, “în mod anecdotic”, rotație permanentă nu schimbă esența problemei, susține purtătorul de cuvânt al MAE. Or aici e chiar cheia acestei prezențe marginale, simbolice, a forțelor rotative ale aliaților în flancul Estic.

–         Aceste acțiuni invocate de Rusia ar pune în pericol Actul Fondator NATO-Rusia din 1997, prin încălcarea obligației de a nu staționa “forțe combatante substanțiale” în noile state membre. Fără argumente, Rusia tratează 1000 de soldați – ce reprezintă o forță rotațională, nu o bază sau prezență permanentă – drept trupe substanțiale, și staționate permanent. Trecem peste tupeul de a face referire la Actul Fondator Rusia-NATO care, prin retragerea Rusiei din Tratatul Forțelor Convenționale din Europa, în 1997, și-a pierdut două treimi din conținut, iar prin modificarea prin forță a frontierelor în Europa la anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei a pierdut și cealaltă treime, de data aceasta prin încălcarea flagrantă a principiilor documentului, astfel că din el au rămas doar coperțile.

–         Doamna Zaharova introduce, pervers, și referirea la faptul că SUA și NATO caută să creeze un adevărat “arc de tensiune” de-a lungul “liniei de contact cu Rusia”, pe seama “intereselor de securitate europene”. Opțiunea Rusiei lui Putin este aceea de a decupla SUA și NATO de UE – ca și cum majoritatea statelor membre ale NATO nu ar fi europene – și de a contrapune pretinse interese de securitate europene diferite de cele reflectate de NATO și de prezența militară americană și a NATO (apropo, și a numeroase state europene) în Europa Centrală și de Est.

–         MAE rus, prin doamna Zaharova, nu uită să plaseze și amenințarea în finalul comunicatului: Rusia va răspunde în mod adecvat la această provocare, iar acest lucru trebuie luat în considerare între altele, de către capitalele est-europene (singura referire la statele din regiune din întreg textul) care gândesc tot timpul la noi căi de a incita la rusofobie în timp ce găzduiesc soldații ruși. “Îi avertizăm să cântărească cu atenție riscurile și să evalueze consecințele”, încheie doamna Zaharova amenințarea explicită și directă a Rusiei la adresa statelor est-europene care găzduiesc trupe ruse. În mod ciudat, dacă tot comunicatul se referă la SUA și NATO, e ilogic ca presiunea să fie pusă asupra statelor gazdă, ignorate în toată această diatribă kafkiană. Cât despre rusofobie, statele Europei Centrale și de Est nu fac nimic din ceea ce Rusia însăși, prin acțiunile sale, nu determină la nivelul populațiilor acestor state, în mod natural.

Documentul referitor la Polonia, venit după 4 zile, înlocuiește finalul amenințării cu un alt tip de insinuare și un atac direct la SUA. Astfel, America și-ar demonstra  dorința de a ignora angajamentele din acordurile multilaterale (neprecizate) dar și „opinia majorității statelor europene” – un alt tip de formulă de separare a SUA și NATO de o pretinsă majoritate a statelor europene și o valorificare a tensiunilor cu Germania pe tema retragerii a unei părți a trupelor americane. De asemenea, referirea este și la „discreditarea completă a funcționarilor NATO” care susțin că Aianța întărește securitatea și reduce tensiunile în Europa – deci tentația detașării responsabilității NATO de cele pe care le face SUA și achiesează statele central și est europene.

De asemenea, Maria Zaharova susține insidios că „propunerile specifice ale Rusiei de dezescaladare de-a lungul liniei de contact NATO-Rusia rămân fără răspuns”, cu referire la ambițiile Rusiei de a avea un drept de veto în cadrul NATO. Mai complicată este reluarea ideii de linie de contact NATO-Rusia, pe care Rusia o consideră a fi pe frontiera Uniunii Sovietice, altfel referirea sa nu are obiect decât la frontiera statelor baltice cu Federația Rusă sau în enclava Kaliningrad, sau încă în Marele Nord, la frontiera cu Norvegia. Astfel, Belarusul și Ucraina sunt asumate, implicit, ca spații ale Federației Ruse, nu state independente și suverane, ci în „sfera prezumată de interese privilegiate” ale Rusiei.

Invitația la evitarea confruntării statelor NATO cu Rusia și revenirea la reținerea din spiritul Actului Fondator Rusia NATO, respectiv revenirea la dialogul practic și sincer asupra securității europene și restabilirea contactelor militare, fac parte din panoplia Moscovei în tentativa sa de câștigare a unor poziții ignorând complet evoluția relațiilor și acțiunile Rusiei din ultimii 13 ani – părăsirea Tratatului CFE, agresiunea asupra Georgiei și ocuparea Abhaziei și Osetiei de Sud, cu recunoașterea unilaterală a independenței și controlul militar asupra regiunilor Georgiei, respectiv anexarea Crimeii, agresiunea militară din Estul Ucrainei, anexarea de facto a strâmtorii Kerci și a Mării de Azov, respectiv numeroase operațiuni hibride ofensive împotriva statelor democratice occidentale, de la ingerință în alegeri, uciderea unor cetățeni pe teritoriul acestor state, folosirea armelor chimice, hacking, război informațional, etc.

MAE român. Reacție calmă și cumpănită la elucubrațiile Rusiei

România a găsit o formulă inedită de reacție, pe două voci: la nivel guvernamental prin MAE român, o reacție calmă și cumpănită, dar fermă și exactă, și la nivelul opoziției, declarația Președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, președintele interimar al PSD.

Ministerul Afacerilor Externe a respins categoric alegațiile și amenințările formulate de partea rusă, prin purtătorul de cuvânt al MAE rus, la data de 13 august 2020, inclusiv referirile la pretinsa rusofobie, pe care le consideră total neadecvate în raport cu spiritul cooperării internaționale și al dezvoltării pașnice a relațiilor internaționale.

MAE reiterează că procesul aliat de consolidare a securității în regiunea Mării Negre este parte a răspunsului legitim și conform dreptului internațional la intensificarea provocărilor la adresa securității euro-atlantice după anexarea ilegală a peninsulei Crimeea și aprofundarea de către Federația Rusă a eforturilor de militarizare a bazinului Mării Negre.

În repetate rânduri, atât NATO, cât și aliații au evidențiat clar că măsurile adoptate în acest scop sunt pur defensive și conforme cu angajamentele internaționale, pe care Alianța Nord-Atlantică le respectă strict.

Abordarea legalistă a actualei conduceri a MAE român sub Bogdan Aurescu nu putea rata momentul în ceea ce privește referirile la Actul Fondator NATO-Rusia, invocat de partea rusă. Astfel, în Capitolul I, intitulat Principii, România a atras atenția că este vorba despre angajamentul Rusiei privind respectarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a tuturor statelor – cu referire implicită la acțiunile Rusiei din ultimii 13 ani, sancționate de căte documentele finale ale summiturilor NATO, cu preponderență cel de la Varșovia.

De asemenea, este amintită prevederea din acest document referitoare la dreptul statelor din Centrul și Estul Europei, foste socialiste, ieșite din Imperiul comunist exterior al fostei URSS, “de a alege mijloacele în vederea asigurării propriei securităţi” – respectiv de a decide asupra opțiunilor de a-și asigura propria securitate.

Președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, a susținut că „orice formă de amenințare din partea Federației Ruse este inacceptabilă!” El a adăugat că dacă România își consolidează securitatea, fiind cea mai sigură din regiune, acest lucru nu ar trebui să preocupe sau să supere Moscova. Istoria a demonstrat că “am avut dreptate în eforturile naționale de a fi prosperi, liberi și siguri”. Securitatea națională va fi întărită și mai departe în anii viitori. Cât despre pretinsul “arc de tensiuni” invocat, el este “generat de către Rusia și nu de către NATO,” mai susține șeful PSD pe Facebook.

Mai mult, liderul național al PSD a adăugat că, pe când Rusia acționează „concret și violent” în regiune, Romania a ales doar să-și întărească parteneriatele cheie. „După Georgia și Ukraina, oricine înțelege că, dincolo de propaganda cu efecte negative, Rusia acționează regulat și cu violență în vecinătatea sa”. Prezența suplimentară posibilă a unor trupe americane în regiunea Mării Negre nu ar fi, în nici un caz, contrară Actului Fondator NATO-Rusia. Din contra, ar fi “un răspuns adecvat la accelerata militarizare a Crimeii și a regiunii Mării Negre făcută de către Federația Rusă”, mai susține în postare președintele Camerei.

Falsuri din propaganda rusă: Angajamentul din 1990 față de Gorbaciov / angajamentul în cadrul NRC-actul fondator NATO-Rusia

Reacția coerentă și semnalul asumării deciziei la nivelul întregului spectru politic din România a fost raspunsul potrivit la mesajul, avertismentele, acuzațiile și amenințările din comunicatul Mariei Zaharova, purtătorul de cuvânt la MAE rus. Pe de altă parte, merită remarcate suma de falsuri din mesajul insidios al purtătoarei de cuvânt și interpretarea abuzivă și aberantă pe care Rusia lui Putin o dă diferitelor evenimente și documente ce fundamentează, după Războiul Rece, relația Moscovei cu Occidentul.

În cadrul numeroaselor falsuri folosite de către Rusia, inclusiv de către Vladimir Putin se află în prim plan cele care exprimă dorința Rusiei de a nu avea o formă de apărare eficientă în fostele state socialiste din centrul și estul Europei, respectiv armament și trupe occidentale, în primul rând americane. De aceea, prima minciună folosită ca referință este o pretinsă promisiune care i s-ar fi făcut lui Gorbaciov – la Malta, după Malta ? – potrivit căreia noile state ieșite de sub controlul URSS nu vor avea asemenea arme amplasate sau trupe occidentale (și nu vor intra în NATO). Discursul s-a schimbat după 1994, când s-a vorbit despre extiderea NATO, dar când amplasarea categoriilor de trupe occidentale a rămas o constantă. Or Gorbaciov a avut intervenții publice în care a recunoscut că această promisiune invocată e un mit și că nu a cerut asemenea asigurări și nici nu a primit niciodată.

Cea de-a doua minciună și fals ține de intepretarea Actului Fondator NATO-Rusia. E cunoscut faptul că Rusia a avut o ușurință de a interpreta documente semnate și de a le relativiza, utilizând nu rareori dublul limbaj – unul în raport cu statele occidentale, altele cu fostele state comuniste sau cu propriul public. Actul fondator are în substanța sa prezumția menținerii inviolabilității frontierelor în Europa, stabilită la Helsinki în 1965, apoi principiu fundamental în OSCE, la ONU, în relațiile Rusiei cu statele Occidentale. Recunoașterea suveranității, ingrității teritoriale și a independenței statelor europene și independente din spațiul post-sovietic e consemnată în multiple documente, inclusiv cele de desființare a URSS și creare a CSI și a noilor state independente.

Al doilea pilon major a fost Tratatul CFE – al forțelor Convenționale în Europa, în varianta sa revizuită la summitul OSCE de la Istanbul, din 1999. Al treilea pilon este libertatea statelor de a alege calea de dezvoltare economică și politică, respectiv de a-și asigura securitatea. Asta se traduce cu opțiunea de democratizare și de integrare în UE și NATO. E alegerea statelor și nu presupune nici o formă de veto sau ingerință a Rusiei în aceste opțiuni.

Toate cele trei componente fundamentale ale actului NATO-Rusia au fost încălcate de către Moscova în ultimii ani. Firește că intrarea în NATO presupunea apărarea comună a fiecărui stat nou membru, dar limitările din Tratatul Forțelor Convenționale în Europa și prevederile privind neamplasarea unor trupe permanente străine pe aceste teritorii erau garanții ale Rusiei că nu va exista o posibilitate sau amenințare de agresiune asupra sa. Prevederea concretă din Actul Fondator vorbește despre forțe combatante substanțiale care să fie amplasate permanent în acest spațiu.

De aici încolo putem vorbi liniștit despre interpretarea cu rea credință de către Moscova a oricărui document, al fondului și al înțelesului concret al prevederilor și angajamentelor generale. Astfel, România și statele membre NATO nu au încălcat niciodată angajamentul din 1997, chiar dacă se poate oricând pune în discuție cât mai este el valabil astăzi, după acțiunile Rusiei și cât mai este aplicabil după retragerea Rusiei în 2007 din Tratatul CFE și acțiunile agresive de război și cuceriri teritoriale, de mutare a frontierelor după bunul plac în Europa.

Trupele americane și aliate prezente sunt în număr nesemnificativ, cu atât mai mult comparativ cu gradul de militarizare și de înarmare și prezență militară a Rusiei în zonele vestice ale teritoriului său și în zonele ocupate din Donbas, respectiv în Crimeea ocupată ilegal. În plus, e vorba despre forțe rotaționale. Armamentele și trupele au rol pur defensiv, și e un alt lucru evident, fiind amplasate ca urmare a acțiunilor Rusiei. Ca răspuns de apărare în fața noilor amenințări pe care Rusia le-a creat prin acțiunile sale. Și, nu NATO a atacat state, teritorii, cetățeni, ci Rusia a ocupat regiuni în Georgia, Crimeea și Estul Ucrainei. Iar amenințările au venit întotdeauna – inclusiv pronunțate implicit și explicit – nu de la oficiali NATO, care s-au preocupat de apărare, ci de la oficiali ruși, inclusiv acum, de la purtătoarea de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, cum am văzut.

Tentația de a rupe relația transatlantică, de a detașa NATO de UE sau, în interiorul UE, statele central-est Europene care găzduiesc trupe americane și NATO de state occidentale – multe prezente în aceste state – e o dovadă directă de rea intenție. Ca și referirile din reacția la mutarea trupelor în Polonia, acolo unde se vorbește despre funcționarii NATO și de majoritatea statelor europene care ar vedea altfel, toate sunt probe de rea credință. Și toate venind din partea agresorului consacrat, sancționat, expus public în fiecare din acțiunile sale ofensive – convenționale sau hibride, de diferite facturi – împotriva Occidentului și a democrației liberale

Reacția Rusiei: propagandă, război informațional, activarea conservelor și provocări militare

Am primit recent o întrebare care merită dezbătută aici: în ce ar putea consta acțiunile represive ale Rusiei care să concretizeze amenințarea formulată de doamna Zaharova?

Într-o suită graduală a acțiunilor, ne putem aștepta – în unele cazuri chiar le vedem – la o accentuare a propagandei și a războiului informațional la adresa României. Tentația de a acapara părți din spațiul public și de a injecta formule de intepretare aberante, pro-ruse, în mentalul unui anumit public e o acțiune pe care o vedem deja derulându-se, fiind identificată și la nivelul României, și de către NATO, SUA și UE.

Apoi se înregistrează, așa cum o arată aceleași surse publice americane și europene, o adevărată acțiune de reactivare a conservelor ruse din societatea românească și de potențare a celor 2-3-5% din populație care consideră că soluția este un model rusesc pentru România, nu parteneriatul strategic cu SUA, apartenența la NATO și la UE.

Li se adaugă purtătorii clasici de mesaj, cutiile de rezonanță și idioții utili care îmbrășițează Rusia ca soluție pentru a compensa elementele de nemulțumire personală, pretinse pierderi ale României și cedări către UE, dar mai ales elemente de combatere a corupției sau presupuse greșeli care i-ar fi dus pe unii și alții probați vinovați în spatele gratiilor, pe baza mesajelor, solicitărilor și presiunilor vizând lupta anti-corupție sosite din SUA și UE.

Nu în ultimul rând, nu putem ignora formule de provocări de natură militară. De la acțiuni și interferențe în spațiul internațional în zona maritimă și aeriană a Mării Negre, ingerințe în exerciții internaționale și zboruri agresive pentru a testa vigilența și apărarea aeriană a României. Totul mergând până la acțiuni hibride directe, provocări de factură militară asupra teritoriului României sau în imediata apropiere, în spații de interes strategic ale țării noastre.

Descurajarea militară românească. Opțiunile hibride.

România nu a avut timp și nu a realizat încă capacitatea militară proprie capabilă să descurajeze orice tip de ingerință militară. Pe dimensiunea apărării anti-aeriene și anti-navă sunt investiții lansate și care vin chiar în acest an.

Între achizițiile cele mai importante, intră cele 27 de sisteme integrate de arme SHORAD-VSHORAD, a căror principală misiune este apărarea aeriană la înălțimi și distanțe foarte mici, mici și medii.

Apoi este vorba despre achiziția a 138 de sisteme portabile de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/rază foarte scurtă de acțiune MANPAD, destinate forțelor aeriene și navale. Contractul este estimat la 307 milioane euro plus TVA.

Urmează achiziția a 7 sisteme tactic-operative de drone UAS clasa II, plus pachet de suport logistic inițial. MApN a anunțat în mai că Elbit Systems din Israel, Avioane Craiova și Romaero au semnat un Memorandum de Înțelegere pentru cooperare în domeniul UAS. Costul estimat este de 276,7 milioane dolari plus TVA.

Anul acesta vin alte 5 aeronave F16 cu suficientă rezervă de ore de zbor pentru utilizarea la nivelul a minimum încă 10 ani. Necesarul de 36 de aeronave urmează a fi asigurat în timp, până în 2027. Aproape 100 milioane euro plus TVA va costa revitalizarea și modernizarea unui număr de 10 aeronave IAR-99 Standard, în varianta IAR-99 Standard Modernizat, pentru trecerea la zborul pe aeronavele F-16. În aceiași bani intră și „menținerea capabilității aeriene de sprijin aerian apropiat și intervenție împotriva țintelor aeriene de viteză mică, prin revitalizarea și eliminarea obsolescenței sistemelor avioanelor IAR-99 Șoim (10 aeronave).

MApN mai pregătește și achiziția unui sistem complet de minimum trei instalații mobile de lansare rachete antinavă (SIML), contract estimat la 200 milioane euro plus TVA. MApN a ajuns la concluzia că „singurul sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă modern, testat și livrat către forțe armate aliate, complet operațional, este sistemul bazat pe racheta Naval Strike Missile (NSM)„, sistem care urmează să fie achiziționat de la Guvernul Statelor Unite, printr-un contract de tip Foreign Military Sales (FMS), potrivit unui document al ministerului, unde se precizează că programul de înzestrare este planificat a fi realizat până în 2024. Modelul NSM este dezvoltat de Raytheon în parteneriat cu norvegienii de la Kongsberg Defence Aerospace.

Intervalul necesar până când România va avea și o îmbunătățire a capabilităților necesară descurajării credibile a oricărei agresiuni, înclusiv la nivelul maritim, cu 4 corvete și modernizarea celor două fregate, este de 3-5 ani. După acest moment, posibilitatea unor acțiuni agresive asupra țării noastre care să nu presupună o agresiune pe scară largă, directă și deschisă, scade dramatic. Până atunci, implicarea directă a unor categorii de forțe aliate rotaționale și prezența comandamentelor NATO de pe teritoriul României este absolut necesară. Nu înseamnă că după acest moment, prezența aliată cu un caracter defensiv și de descurajare nu are relevanță, în ceea ce privește Federația Rusă. Abordarea a fost transparentă și atât NATO cât și România au comunicat direct Federației Ruse aceste lucruri despre prezență militară, rațiune și motivații,.