Lucia Bacalu

Nimeni, se pare, nu se aștepta că Partidul Democrat va renunța atât de repede la putere, chiar dacă presiunile erau din ce în ce mai mari.

Și totuși… Plahotniuc, Șor, poate și alții au dat bir cu fugiții. Se vor mai întoarce oare?

I-au lăsat pe mulți, chiar pe foarte mulți, cu fața-n soare. Descurcați-vă cum puteți, băieți!

Cam stinse și tremurânde mi s-au părut, în aceste zile, vocile unora. La un moment dat, mi se făcuse milă de ei.
O colegă, însă, m-a trezit la realitate. ”Amintiți-vă câte mizerii au făcut aceștia. I-a obligat cineva să amenințe, să-i impună pe oameni să scrie cereri în partidul lor, să ne terorizeze pe toți cu scurtele lor albastre cu trandafiri în spate?”.
Așa este. În euforia lor de persoane intangibile, au uitat simțul măsurii. Unii au ajuns să-ți ceară socoteală până și pentru un emoticon pus la o postare sau alta pe facebook.

Au uitat acești oameni de amenințări cu dosare și bătutul la unele porți mai pe-nserat?

Am fost martoră, când, la lansarea cărții ”Patrimoniul cultural ecleziastic”, semnată de istoricul Corneliu Prepeliță, care e și liderul local al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), directoarea Bibliotecii ”Dimitrie Cantemir” a venit speriată și a spus că un reprezentant al conducerii raionului i-a cerut socoteală: vezi Doamne, Corneliu Prepeliță trebuia să scrie cerere să i se permită – atenție! – să-și lanseze cartea la bibliotecă.

Nimeni nu-și mai amintește de recenta campanile electorală, când candidatul Blocului ACUM nu era primit la întâlniri cu potențialii alegători?

Și acum văd acea imagine, care a imortalizat momentul când Octavian Țîcu organizase o întâlnire ad-hoc cu alegătorii chiar în fața Centrului Medicilor de Familie din Ungheni, căci în interior i-a fost interzis.

Sau mitingul din vara anului trecut, când un oarecare Gherasimov, susținut și flancat de alți oarecare, a adunat omuleți cu vuvuzele, pentru a deturna un alt protest, anunțat din timp. Văd că acum unii dintre cei cu vuvuzele tare mai sunt activi pe facebook și se arată indignați de vechea guvernare.

Ar trebui zeci de pagini, dacă nu chiar sute, pentru a menționa toate fărădelegile făcute cu bună știință sau involuntar de reprezentanții fostului deja regim.

De ce oare acum pozează în cei nedreptățiți? Cică, lumea a uitat tot binele pe care l-au făcut aceștia. Cică, lumea nici măcar nu vrea să știe câte lucruri furmoase au făcut ei.

Lumea știe și despre binele făcut, dar nu uită mizeria făcută, pe care aceștia nu vor s-o recunoască nici măcar în ceasul al doisprezecelea – spre liniștea lor sufletească în primul rând.

Despre bravii noștri primari nici nu vreau să vorbesc. Sunt foarte curioasă cum dorm, li-i somnul liniștit, după ce au semnat o ”Declarație” incalificabilă, în care îi înfierează pe ”trădătorii de țară” Maia Sandu, Andrei Năstase, Igor Dodon. Oare nimeni dintre ei să nu fi auzit de prezumția nevinovăției?

Am recitit acea declarație de câteva ori. Autorul, se pare, tare speriat mai era când a scris-o. ”Trădători de țară”, ”trădători de țară”, ”trădători de țară”, ”trădare de țară”, am tot citit. Iar la final – cireașa de pe tort: ”Așa să ne ajute Dumnezeu!”.

Dumnezeu nu i-a mai ajutat. Nici comunitatea internațională. Nici măcar poporul.

Aștept, continui să aștept ca măcar cineva dintre cei care au făcut exces de zel – cine știe, poate din prostie sau poate că s-au dat atrași de efectul de turmă – să-și recunoască greșelile.

Hai să vedem cine are curajul.

Și încă ceva. S-a format sau încă nu coadă la linsul fundurilor celor ce au venit?