Vitali Catană

Au trecut mai multe luni de la declararea pandemiei la nivel mondial iar predicțiile celor care sunt așteptați să anunțe sfârșitul molimei nu sunt optimiste. Speranțele privind retragerea virusului nu se adeveresc și cetățenii sunt îndemnați să mai aibă răbdare, deși majoritatea sunt tot mai aproape de limita saturației. Pe de o parte se fac încercări de revenire la viață normală, pe de altă parte suntem serviți cu porții constante de informații ce alimentează incertitudinea și frica.

Au loc proteste în țări ca Serbia, Israel și Franța, iar acolo unde oamenii încă nu se revoltă starea de spirit este departe de a fi de vacanță. Și trebuie remarcat faptul că nemulțumirile se manifestă nu doar între cei care contestă existența Covid-ului 19 și invocă diversiuni sau conspirații, ci și între oamenii care înțeleg realitatea situației, dar sunt deranjați de sentimentul că ceva nu este în regulă în ceea ce privește gestionarea crizei de către autorități.

E adevărat că acest coronavirus se comportă foarte straniu și acționează într-un mod încă neelucidat. De exemplu, mi-au fost relatate cazuri în care în aceeași familie unul din soți a avut Covid-19 și a trebuit să facă tratament, în schimb ceilalți membri nu au fost atinși de virus, au avut testele negative, deși locuiesc toți împreună. Convingerea că la fel se întâmplă și la nivel global devine tot mai răspândită. Oricare ar fi gradul de expunere la virus, Covidul acționează selectiv, pe unii îi lovește, provocând și cazuri foarte grave, iar pe alții îi cruță sau îi abordează asimptomatic.

În același timp, acțiunile autorităților statelor sunt tot mai mult percepute ca fiind superficiale, dezechilibrate și incorecte pentru că se limitează de regulă numai la restricții. Se simte nevoia de intervenție precisă, direct și exact la cauză, însă forurile decizionale întârzie cu acest gen de măsuri. Se creează impresia că fie este vorba de neputință cauzată de incompetență, fie că se știe ceva dar că lucrurile nu sunt spuse până la capăt. Organizația Mondială a Sănătății a avut rolul decisiv la această stare de lucruri.

Evident, nu am nici cea mai mică intenție de a contribui cu vreo idée la teoriile conspiraționiste, dar niște chestiuni principiale nu pot fi trecute cu vederea. Măcar pentru motivul că nu se înscriu în tiparele pe care le considerăm normale.

Aș menționa în treacăt faptul că aceeași Organizație Mondială a Sănătății s-a dovedit a fi inutilă și asta este inacceptabil. A creat mai multă confuzie decât a ajutat. Apoi, că nici după o jumătate de an nu s-a stabilit originea virusului, deși specialiștii în inginerie genetică explică că ar fi cazul. Că China se face vinovată pentru propagarea epidemiei, e limpede. Dar e bine să știm dacă virusul a apărut prin mutații de la animale la om sau a fost creat în laborator cu un scop anume. La fel, mi s-a părut de domeniul absurdului faptul că în era accesului nelimitat la bunuri nici măcar puterile globale nu au dispus de banalele măști, în condițiile în care cel mai modest atelier le poate confecționa fără a fi nevoie de mobilizare, tehnologii și investiții consistente.

Sunt și alte chestiuni de discutat, probabil, dar cel mai tare mă surprinde faptul că până astăzi nu s-a încercat o cercetare solidă cu privire la Covid-19 în baza necropsiilor asupra persoanelor decedate.

Prima dată problema mi-a venit în minte în momentul în care am văzut imaginile din Italia cu coloanele de camioane militare transportând bolnavii decedați din spitale spre crematorii. Sigur, percepția a fost una îngrozitoare, de calamitate apocaliptică. Adevărul părea că este la suprafață și dincolo de orice necesitate de a fi verificat. A urmat Spania, apoi SUA și toți ceilalți. M-am gândit că e nevoie și de ceva timp pentru un studiu bazat pe autopsii și am zis că este rezonabil să mai așteptăm.

În data de 24 aprilie mi-am etalat modest pe facebook nedumerirea și tot în acea perioadă am văzut câteva opinii legat de această situație. Fără îndoială, una dintre cele mai avizate în acest sens este părerea fostului director al Institutului de Medicină Legală din București, Profesorul Vladimir Beliș, care se arăta și el uimit că nu se fac necropsii.

De altfel, există câteva categorii de profesioniști care ar fi trebuit să știe că expertiza asupra unui cadavru reprezintă primul lucru ce trebuie realizat atunci când este vorba de cazuri suspecte de deces sau de situații cauzate de viruși precum Covid-19. În primul rând, sunt specialiștii de la Institutele de Medicină Legală, apoi ar fi medicii, dar nu în ultimul rând și juriștii care au învățat la facultăți cursurile de medicină legală iar ulterior au ajuns în funcții de procurori, avocați și judecători și au avut spețe cu decese.

La nivel mondial s-ar aduna un număr impresionant de oameni avizați. Nimic. Tăcere. S-au dat niște informații cu specialiști germani care, culmea, au trebuit să încalce protocolul ca să efectueze niște autopsii. Însă știrea a fost difuzată între altele și cu foarte puține date relevante.

State precum SUA, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, China, Rusia, dar și țări ca România, dispun de logistica necesară și capacități pentru cercetări mult mai complicate decât ar fi o expertiză cu privire la un deces cauzat de Covid 19. Cu toate acestea interesul pentru așa ceva se pare că lipsește în mod ostentativ.

În contrast, se insistă pe cercetări de laborator cu mostre de Covid-19 și pe necesitatea creării vaccinului împotriva virusului. Numai că vaccinul va fi disponibil abia peste un an sau doi. Așa spun cei care se ocupă cu descoperirea lui și nu sună promițător pe fondul creșterii numărului de oameni infectați în fiecare zi. Iar în context, este folositor să amintim că vaccinurile împotriva unor SARS-uri au apărut exact atunci când nu a mai fost nevoie de ele și stocurile depozitate s-au dovedit a fi multe miliarde de dolari și de euro aruncate în vânt.

Aceasta, în condițiile în care doar un studiu având la bază cazuistica confirmată prin expertiza medico-legală ar răspunde la cele mai urgente întrebări privind Covid-19. Necropsia constituie cea mai eficientă modalitate de cercetare a cauzelor morții unei persoane. Examinarea cadavrului poate furniza informații exacte privind acțiunea virusului asupra organelor vitale și cu privire la mecanismul prin care survine moartea.

Având această cunoaștere, șansele în vederea stabilirii unui protocol adecvat ce ar prescrie tratamentul corect al persoanelor infectate cresc în mod considerabil. De exemplu, chiar și puținele expertize efectuate în baza examinării cadavrelor au demonstrat că protocolul de tratament aplicat inițial a fost greșit și a trebuit să fie schimbat. Examinarea cauzelor de deces constituie singura abordare posibilă atât timp cât vaccinul reprezintă doar o promisiune îndepărtată și incertă. Asta, în primul rând.

În al doilea rând, rezultatele unui eventual studiu ar trebui să urmărească clarificarea situației cu privire la categoriile expuse riscului de contaminare și categoriile ferite de pericol și care își pot desfășura activitățile în regim obișnuit.

Este important de găsit cauza care face ca unii să se îmbolnăvească iar alții nu, căci e limpede că o nouă stare de urgență va sufoca pur și simplu populația și va avea efecte economice și sociale catastrofale. Autoritățile franceze deja au declarat că nu vor mai impune decizii restrictive, indiferent de evoluția pandemiei. Este un exemplu de intervenție leală pentru că starea de urgență poate fi oportună în primul moment al declanșării epidemiei, când virusul se propagă vertiginos și nu există cunoștințe despre natura lui.

Carantina reprezintă un regim instituit pentru a permite studiul virusului și mobilizarea resurselor necesare în vederea protecției oamenilor, scopul fiind limitarea efectelor, stingerea focarelor și pregătirea condițiilor pentru revenirea la activitățile obișnuite. Ulterior, însă, se poate acționa doar cu măsuri predictibile, care au destinație exactă și nu afectează activitățile uzuale.

Măsura privind purtatul măștilor pe o durată scurtă de timp în spații închise este binevenită, apropo, aceasta fiind indicată persoanelor bolnave și în cazul altor infecții virale sezoniere, căci nu ducem lipsă de cetățeni care nu doar că nu au grijă să nu propage virușii în spațiile publice, ci se creează impresia că acționează cu intenția directă de a-i îmbolnăvi pe alții.

Dar sunt indispensabile și măsurile punctuale ce ar viza persoanele care din motive încă ascunse reprezintă categoria cu risc sporit de îmbolnăvire. Iar pentru a avea capacitatea de a adopta asemenea măsuri sunt necesare concluziile unei cercetări realizate în baza examinării deceselor cauzate anume de Covid-19.

Mai punem și faptul că, deși numărul cazurilor depistate au început în aparență să crească, apar tot mai multe voci autorizate care susțin că datele trebuie interpretate diferit în raport cu perioada de început de pandemie, dat fiind că vigoarea și contagiozitatea Covidului nu mai sunt aceleași.

În orice caz, premisele pentru schimbarea paradigmei în ceea ce privește abordarea Covidului-19 se conturează tot mai clar, iar recomandarea către instituțiile competente ar fi ca deciziile să aibă în vedere gestionarea pandemiei prin măsuri eficiente dar care impun cât mai puține obligații și limitări.